ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2022

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2020 pe rolul Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se constate intervenită rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și furnizare servicii nr. x din 10.05.2019, ca urmare a notificării comunicate la data de 21.05.2020 și obligarea pârâtei la plata sumei de 225.324,86 RON, reprezentând contravaloarea clauzei penale convenite prin actul adițional nr. x din 08.01.2020, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1538, art. 1549 și art. 1552 C. civ. La data de 30.09.2020 pârâta B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, și totodată, a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 31.937,69 RON, reprezentând contravaloarea facturilor restante. În drept, pârâta a invocat prevederile art. 1719, art. 1350, art. 1469, art. 1516 și art. 1548 C. civ. Prin sentința civilă nr. 609/C din 28.10.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. În motivarea soluției, tribunalul a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în contract nu este prevăzut Mun. Piatra Neamț ca loc de executare al obligației, or pentru activarea competenței teritoriale alternative potrivit criteriului locului de executare al contractului, este necesară o dispoziție expresă în acest sens, nefiind permisă trimiterea la mijloace probatorii extrinseci contractului. Prin urmare, instanța conform art. 107 C. proc. civ. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, în a cărui circumscripție se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată la 12 noiembrie 2020, sub același număr pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, care la primul termen de judecată din 27.01.2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale. Prin sentința civilă nr. 251 din 10 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, s-a respins excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda. În ceea ce privește excepția de necompetență materială a tribunalului, instanța a reținut că nu poate fi stabilită competența în raport de reglementarea art. 98 C. proc. civ., după valoarea obiectului cererii întrucât litigiul nu este o acțiune în pretenții, ci o acțiune în constatarea rezoluțiunii contractului, menită să justifice activarea clauzei penale. Prin urmare, tribunalul a considerat că regulile de competență aplicabile cauzei sunt cele prevăzute art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ., și având în vedere că prețul contractului este inferior pragului valoric de 200.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, în conformitate cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din același cod. În ceea ce privește competența teritorială, tribunalul a reținut că nu poate fi admisă și a respins-o, întrucât, față de obiectul litigiului, competența teritorială este de ordine privată conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ. și poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii. În aceste condiții, tribunalul fiind în imposibilitatea de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în aplicarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Cauza a fost înregistrată la 9 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Turda, sub același număr, iar la primul termen de judecată din 11.05.2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale. Prin sentința civilă nr. 1331 din 8 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Turda, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Turda, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. În motivarea soluției, judecătoria a reținut că în materia rezoluțiunii contractului sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea în acest caz revenindu-i în exclusivitate reclamantului, iar din moment ce alegerea a fost făcută, se stabilește, în mod definitiv, competența acelei instanțe. Prin urmare, instanța a motivat că în cauza de față chiar dacă și Judecătoria Turda, ca instanță de la sediul pârâtei, ar putea fi competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, totuși, date fiind dispozițiile art. 116 C. proc. civ., care lasă reclamantului alegerea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul, instanța de la locul executării contractului este competentă prin opțiunea reclamantului. În acest sens, instanța a stabilit că Judecătoria Piatra Neamț este competentă material și teritorial, raportat la locul prevăzut în contract pentru executarea obligației.

Cauza a fost înregistrată la 19.08.2021 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, sub nr. x/2021, iar la termenul de judecată din data de 14.10.2021, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocate de pârâtă. Prin sentința civilă nr. 3250 din 14 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată de pârâtă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. În motivarea soluției, instanța a reținut că în cauză nu este incidentă competența teritorială alternativă, întrucât în contractul încheiat între părți nu este prevăzut expres locul de executare a obligației în Piatra-Neamț, pentru a fi aplicabil art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Prin urmare, judecătoria a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., ce stabilesc regula generală în materia competenței teritoriale, iar eventuala excepție de necompetență teritorială de ordine privată, putea fi invocată doar de către pârâtă, conform art. 130 alin. (3) din același cod. În consecință, instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Dosarul a fost înregistrat la 26 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Turda și Judecătoria Piatra Neamț, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, secția Civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În prealabil, se constată că în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, s-a stabilit în mod definitiv de către Tribunalul Specializat Cluj că aparține judecătoriei potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) din același cod, conflictul de competență vizând exclusiv competența teritorială. Cauza are ca obiect acțiunea în constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare și furnizare servicii încheiat de părțile în litigiu, pentru nerespectarea obligației asumate de pârâtă, privind livrarea și instalarea unor echipamente și licențe software necesare funcționării sistemului de management al unității hoteliere aparținând reclamantei și, obligarea pârâtei la plata daunelor interese în temeiul clauzei penale stipulate în contract. Potrivit art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod "în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente ... instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract." Conform art. 116 C. proc. civ. reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, prin urmare, potrivit acestui text legal, competența este alternativă, reclamantul având opțiunea între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligațiilor. Înalta Curte constată că locul executării contractului de vânzare-cumpărare și furnizare servicii a fost determinat expres de către părți, o parte din obligațiile constând în prestările de servicii ale pârâtei urmând a fi executate în cadrul unității hoteliere aparținând reclamantei din Piatra Neamț, potrivit art. 4.13 și art. 3.2 din contract. Prin urmare, se constată că în cauză erau deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Turda, în temeiul art. 107 C. proc. civ., cât și instanța competentă alternativ, de la locul executării obligației contractuale, respectiv Judecătoria Piatra Neamț. Reclamanta, deși a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Neamț și nu la Judecătoria Piatra Neamț, este evident că a avut în vedere instanța de la locul executării contractului, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar în ceea ce privește competența materială a instanțelor s-a stabilit ulterior sesizării, că aceasta aparține judecătoriei, în raport cu valoarea obiectului cererii introductive. În consecință, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Neamț, reclamantul potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ. și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la locul executării contractului. În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Turda, se constată că a fost invocată legal la primul termen(11.05.2021) de reclamantă, în urma declinărilor succesive, acțiunea fiind introdusă inițial la Tribunalul Neamț, instanța învestită ulterior fiind ținută, la rândul său, a face aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., concluzie la care se ajunge și prin aplicarea ipotezei reglementate de art. 133 pct. 2 din același cod. Dacă instanța în favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare a cauzei nu ar avea obligația verificării propriei sale competențe, prevederile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. nu s-ar aplica în nicio situație, fiind imposibil a se naște vreodată conflictul negativ de competență. Or, o asemenea ipoteză este de plano exclusă, instanța sesizată având astfel îndatorirea de a-și verifica propria competență, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiții, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Piatra Neamț, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 coroborat cu art. 116 C. proc. civ. Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.