ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

La 18 septembrie 2020 reclamanta a depus cerere adițională, prin care a solicitat, în temeiul art. 1254 și art. 1255 C. civ., anularea actelor subsecvente încheiate în temeiul hotărârii A.G.A. B. S.R.L. nr. 10 din 11.05.2018, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.09.2017, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.10.2017, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.06.2018, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 06.11.2018 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din 25.08.2020.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1254, art. 1255, art. 1246 și urm., art. 1179 alin. (1) pct. 2 și 4, art. 1238 și urm., precum și art. 1325 C. civ.

La 30 septembrie 2020 reclamanta a depus o nouă cerere adițională, prin care a arătat că înțelege să solicite anularea și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 05.02.2019, a contractului autentificat sub nr. x din 25 martie 2019, a hotărârii AGA nr. 10 din 11.05.2018, precum și a contractului de cesiune părți sociale nr. x din 11.05.2018.

La data de 3 decembrie 2020, reclamantă a depus o nouă cerere adițională, prin care a arătat că solicită și constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA nr. 2 din 31.08.2017, nr. 9 și nr. 10 din 11.05.2018, precum și a contractului autenficat sub nr. x din 05.02.2019 de BNP F., a contractului autentificat sub nr. x din 04.09.2017 de BNP G., a contractului autentificat sub nr. x din 05.06.2018 de BNP H., a contractului autentificat sub nr. x din 06.11.2018 de BNP H., a contractului autentificat sub nr. x din 25.03.2019 de BNP E., a contractului a autentificat sub nr. x din 12.10.2017 de BNP I. și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 25.08.2020 de BNP J..

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes în formularea cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta K. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta L. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în privința capetelor de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr. x/05.06.2018 și a contractului de ipotecă nr. x/25.08.2020, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâta L. S.A. a formulat o cerere de chemare în garanție a pârâtei M., prin care a solicitat ca în măsura în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, iar dreptul de ipotecă al băncii izvorât din contractul de ipotecă imobiliară nr. x din 25.08.2020 ar fi desființat, să oblige chemata în garanție: (i) fie să plătească suma de 400.000 RON, precum și dobânzile, comisioanele și celelalte costuri aferente contractului de credit nr. x din 24.08.2020, încheiat între L. și N.; (ii) fie să constituie o ipotecă în aceiași termeni și condiții asupra altui imobil având o valoare cel puțin egală cu valoarea de circulație a imobilului din contractul de ipotecă la data înlocuirii garanției.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 72 și urm., art. 194 C. proc. civ., art. 1461 alin. (1) și art. 1462 alin. (1) C. civ.

Totodată, pârâta L. S.A. a formulat o cerere de chemare în garanție prin mijlocirea acțiunii oblice, în contradictoriu cu M. și B. S.R.L., prin care a solicitat ca în măsura în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, iar contractul de vânzare nr. x din 05.06.2018 ar fi desființat, să oblige pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta M. a sumei de 393.125 RON cu titlu de restituire a prestațiilor, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la restituirea efectivă a sumei.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 72 și urm. și art. 194 C. proc. civ., art. 1254 alin. (3), art. 1535, art. 1560, art. 1639 și urm. C. civ., precum și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

La data de 12 ianuarie 2021 reclamanta, conform dispoziției din încheierea de ședința din 11.12.2020, a indicat obiectul și cadrul procesual al prezentei acțiuni, în privința fiecărei hotărâri a adunării generale și a fiecărui contract.

Prin cererea din 28.01.2021 reclamanta A. a arătat că în cauza penală nr. 4045/P/2020, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus începerea urmăririi penale și a solicitat suspendarea cauzei.

Pârâtul O. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din data de 20.04.2021, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Prin încheierile de ședință din datele de 15.06.2021 și 05.10.2021 au fost încuviințate în principiu cererile de chemare în garanție formulate de pârâta L. S.A. în contradictoriu cu pârâtele M. și B. S.R.L.

De asemenea, prin ultima încheiere a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâți, precum și excepția nulității pentru lipsa dovezii calității de reprezentant semnatarului cererii și s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. nr. 2/31.08.2017, nr. 9/11.05.2018 și nr. 10/11.05.2018, fiind format dosarul nr. x/2021, în care s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2022 instanța a respins ca neîntemeiate atât cererea de încetare a acțiunii formulată de pârâți în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței asupra societății B. S.R.L., cât și cererile de suspendare a cauzei, formulate în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2022 instanța a respins ca inadmisibilă cererea suspendare a judecății cauzei reiterată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 459/C/din23.06.2022, îndreptată prin încheierea din 22.11.2022, Tribunalul Neamț a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, reiterate de pârâta C. S.R.L., pentru autoritate de lucru judecat, a respins toate capetele de cerere formulate de reclamantă ca neîntemeiate și cererile de chemare în garanție formulate de pârâta L. S.A. în contradictoriu cu pârâții M. și B. S.R.L., ca fiind rămase fără obiect, fiind obligată reclamanta la plata către pârâtul O. a sumei de 2.000 RON, către pârâta K. a sumei de 2.500 RON, către pârâta C. S.R.L. a sumei de 3.000 RON și către pârâta L. S.A. a sumei de 27.467,43 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, pârâta L. S.A. a formulat apel provocat împotriva sentinței și apel incident împotriva aceleiași hotărâri și a încheierilor din datele de 20.04.2021, 05.10.2021, 02.02.2022 și 04.04.2022.

Prin decizia civilă nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a VII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile atacate și a încheierilor de ședință din data de 02.02.2022 și 04.04.2022, pronunțate de Tribunalul Neamț și a fost schimbată în parte încheierea din data de 02.02.2022, în sensul că, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea dosarelor penale nr. x/2022 și nr. y/2023, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii apelate.

A fost anulată în parte procedura urmată în fața primei instanțe, și anume toate actele de procedură ulterioare datei de 02.02.2022, inclusiv încheierea din 04.04.2022 și sentința civilă nr. 459/C din 23.06.2022.

A fost respins apelul provocat declarat de pârâta L. S.A. ca lipsit de interes și apelul incident declarat de aceeași parte împotriva încheierii din 04.04.2022 și a sentinței civile nr. 459/C din 23.06.2022 ca rămas fără obiect.

A fost respins apelul incident declarat de pârâta L. S.A. împotriva încheierilor din 20.04.2021, 05.10.2021 și 02.02.2022, ca nefondat.

A fost reținută cauza spre judecare, constatându-se suspendată judecata până la soluționarea dosarelor penale nr. x/2022 și nr. y/2023, aflate pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț.

Calea de atac exercitată în cauză

La data de 27 iulie 2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursurile declarate de pârâta L. S.A. împotriva încheierii din 9 mai 2023 și a deciziei civile nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a VII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de pârâții M., K. și O., împotriva aceleiași decizii.

Recurenta pârâtă L. S.A a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea reluării judecății, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că în cauză nu este incidentă cauza de scutire de la plata taxei judiciare de timbru prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G nr. 80/2013, contrar celor reținute de instanța de apel, întrucât cererile de anulare a contractelor încheiate de societate nu pot fi calificate drept acțiuni civile în procesul penal, exercitate în fața instanței civile, conform art. 27 alin. (1) C. proc. pen., nefiind în legătură cauzală directă cu actul de cesiune a părților sociale.

Ca atare, recurenta apreciază că se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în sensul de a se da în debit intimata reclamantă cu taxa judiciară de timbru datorată în primă instanță și pentru soluționarea apelului împotriva încheierii din 02.02.2022, precum și a dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a se trasa în sarcina instanței de apel obligația de a stabili taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă pentru soluționarea apelului declarat împotriva încheierii din 04.04.2022 și a sentinței primei instanțe.

Referitor la soluția asupra încheierii din 02.02.2022, recurenta pârâtă apreciază că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 414 C. proc. civ., întrucât calea de atac ce putea fi formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare, în opinia părții, era recursul în termen de 30 de zile de la comunicare, și nu apelul odată cu fondul.

Prin urmare, nefiind respectat termenul menționat, se arată că decizia din apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 02.02.2022.

În ce privește soluția de suspendare a judecății, recurenta pârâtă arată, pe de-o parte, că instanța de apel s-a întemeiat pe un înscris care nu exista la momentul la care a rămas în pronunțare asupra apelului, cu încălcarea dreptului la apărare al părților, iar pe de altă parte, că stabilirea existenței unei fapte de natură penală în dosarele penale nu are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentului dosar, față de modalitatea în care asociații puteau administra societatea B. S.R.L. și de împrejurarea că actele ce se solicită a fi anulate în cauză nu reprezintă acte subsecvente în raport cu actul de cesiune părți sociale, ci acte distincte și independente.

În sfârșit, recurenta pârâtă a criticat soluția din apel, considerând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., întrucât nu exista niciun temei legal pentru anularea actelor de procedură ulterioare încheierii din 02.02.2022, în condițiile în care apelurile împotriva acestora nu au fost analizate, iar încheierea din 02.02.2022 nu a fost anulată, ci schimbată în parte.

Recurenta pârâtă M. a solicitat admiterea recursului și, rejudecând, respingerea apelului declarat de reclamantă, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor imperative ale Legii nr. 31/1990, respectiv art. 55, art. 70, art. 70

1

și art. 75.

Astfel, recurenta arată că instanța de apel a considerat în mod greșit că există legătură directă între infracțiunile pentru care este urmărit D. și contractele încheiate de societatea B. S.R.L. cu partea, în condițiile în care persoana care a semnat actele în numele societății avea puterea de a o reprezenta în raporturile cu terții, conform mențiunilor din registrul comerțului.

Prin urmare, anularea hotărârilor adunării generale nu are relevanță asupra contractelor încheiate, atâta timp cât pentru perfectarea acestora era suficient consimțământul exprimat de administratorul statutar.

Recurenta pârâtă K. a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, în vederea disjungerii capătului de cerere formulat în contradictoriu cu această parte, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că solicitarea reclamantei de anulare a contractelor de vânzare cumpărare nr. x/04.09.2017, încheiat de B. S.R.L. și O., și nr. 1538/12.10.2017, încheiat de O. și recurentă, s-a întemeiat pe caracterul subsecvent al acestora, în raport cu Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017, pretins falsificată de numitul D..

Cu toate acestea, în dosarele penale nr. x/2022 și nr. y/2023, s-a reținut în mod definitiv, pe baza raportului de expertiză criminalistică efectuat, că semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017 aparține reclamantei înseși.

În aceste condiții, recurenta apreciază că instanța de apel trebuia să disjungă și să judece apelul ce o privea.

Totodată, recurenta a invocat încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, prin nepunerea în discuția părților a rechizitoriilor din 31.01.2022 și 15.05.2023 și pronunțarea deciziei pe baza acestora.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta pârâtă a invocat caracterul contradictoriu al considerentelor, respectiv faptul că, pe de-o parte s-a menționat soluția clasării cauzei pentru fapta de falsificare a semnăturii aplicate pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017, iar pe de altă parte s-a apreciat că există legătură directă cu actele juridice a căror anulare se solicită în dosarul pendinte.

Recurentul pârât P. a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și, în rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamantă, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurentul pârât a susținut, cu referire la contractul de vânzare cumpărare nr. x/04.09.2017, că instanța de apel a apreciat în mod greșit că ar putea exista o legătură cauzală între constatarea vinovăției numitului D. în legătură cu hotărârile adunărilor generale și existența unui viciu de legalitate în privința contractului, față de dispozițiile art. 70

1

C. proc. civ.

În plus, recurentul pârât a făcut referire la soluția de clasare dispusă cu privire la fapta numitului D., de falsificare a semnăturii aplicate pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017.

Apărările formulate în cauză

La data de 12.09.2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, întâmpinarea formulată de intimata pârâtă C. S.R.L., iar la data de 27.09.2023, întâmpinările formulate de intimata reclamantă la recursurile declarate în cauză.

La data de 27.02.2024 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, notele scrise formulate de intimata reclamantă, prin care s-a învederat soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022, reunit cu dosarul nr. x/2023.

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2023 s-a fixat termen la data de 29.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Înalta Curte, analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte constată că instanțele au rămas învestite în prezentul dosar, în urma disjungerii dispuse de prima instanță la 15.10.2021, cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1254 și art. 1255 C. civ., prin care reclamanta A. a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate între societatea B. S.R.L., prin administrator D., în calitate de administrator și asociat unic, și diverși cumpărători, cu privire la bunuri din patrimoniul societății.

În esență, reclamanta a susținut că se impune anularea contractelor de vânzare cumpărare, întrucât au natura unor acte subsecvente în raport cu Hotărârea AGA nr. 10/09.05.2018, Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017 și contractul de cesiune părți sociale nr. x/09.05.2018, întocmite în fals de numitul D., prin care acesta din urmă a dobândit părțile sociale din capitalul social al societății B. S.R.L., deținute de reclamantă.

În paralel, în fața organelor judiciare s-a derulat o procedură de urmărire penală față de numitul D., în cadrul dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2022, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații, folosirea de către reprezentantul legal al societății cu rea-credință a bunurilor de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fals material în înscrisuri oficiale și transmiterea fictivă a părților sociale ori acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul săvârșirii unei infracțiuni.

Reținând că infracțiunile pentru care este urmărit numitul D. în cadrul dosarelor penale menționate sunt în legătură directă cu actele juridice a căror anulare se solicită în prezentul dosar, instanța de apel a considerat că dezlegarea pricinii depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată în procesul penal, motiv pentru care a admis apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii prin care prima instanță respinsese cererea de suspendare a judecății, din 02.02.2022, dispunând schimbarea acesteia, în sensul suspendării judecății, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea dosarelor nr. x/2022 și nr. y/2023 aflate pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț și anularea tuturor actelor de procedură ulterioare încheierii respective.

Prin recursurile declarate, pârâții L. S.A., M., K. și O. au criticat soluția instanței de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Suplimentar, pârâta L. S.A. a criticat și soluția instanței de apel asupra apelului incident ce privea încheierea din 20.04.2021, referitoare la timbraj.

Verificând cu prioritate criticile recurentei pârâte L. S.A. referitoare la caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Astfel, recurenta pârâtă susține că instanța de apel trebuia să cenzureze soluția primei instanțe, de respingere a excepției netimbrării cererii, și să stabilească în sarcina reclamantei taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea căii de atac, în cauză nefiind incident cazul de scutire prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Referitor la această critică, Înalta Curte observă că, într-adevăr, dispozițiile art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 permit instanței învestite cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, care constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, să dispună obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Cu toate acestea, o astfel de posibilitate nu mai există în situația în care, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 39 din același act normativ, care a fost admisă.

Argumentul în acest sens este dat de faptul că, potrivit art. 39 alin. (2) din ordonanță, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă, astfel încât chestiunea tranșată prin aceasta nu mai poate fi repusă în discuție, în caz contrar fiind afectat principiul securității raporturilor juridice.

În cauză, prin încheierea din 20.04.2023, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2020, s-a constatat că apelanta reclamantă nu datorează taxă judiciară de timbru pentru soluționarea apelului, întrucât sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Față de soluția pronunțată asupra cererii de reexaminare și de cazul de scutire reținut, care nu privește exclusiv calea de atac, ci însăși cererea de chemare în judecată, instanța învestită cu soluționarea apelului nu mai era îndreptățită să facă aplicarea dispozițiilor art. 38 din ordonanță și nici să stabilească o taxă judiciară de timbru pentru soluționarea apelului declarat de reclamantă.

Referitor la criticile recurentei pârâte L. S.A., subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., prin care se susține nelegalitatea și tardivitatea căii de atac formulate de reclamantă împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

În esență, recurenta pârâtă susține că încheierea prin care prima instanță a respins cererea de suspendare întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., era supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, și nu apelului odată cu fondul.

Nefiind exercitată calea de atac prevăzută de lege în termenul menționat, soluția asupra suspendării a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, în opinia părții, nu mai putea fi cenzurată.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte arată că regimul juridic al încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a judecății este guvernat de regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, în sensul că, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Astfel, spre deosebire de încheierea prin care se dispune suspendarea judecății ori se respinge cererea de repunere a cauzei pe rol, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, conform art. 414 C. proc. civ., încheierea prin care se respinge cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul și doar în situația în care hotărârea prin care instanța se dezînvestește este susceptibilă de vreo cale de atac.

Întrucât derogă de la regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ. în privința încheierilor premergătoare, atât sub aspectul căii de atac care poate fi exercitată, și anume recursul la instanța superioară, cât și sub aspectul termenului de exercitare a recursului, respectiv cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, art. 414 C. proc. civ. trebuie supus unei interpretări literale, neputând fi extins și asupra încheierilor prin care se respinge cererea de suspendare.

Această interpretare a normelor procedurale enunțate este, de altfel, reținută și în cuprinsul considerentelor Deciziei RIL nr. 2/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ.. (a se vedea, în acest sens, paragraful 46 din decizie)

Prin urmare, soluționând apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 414 și art. 485 C. proc. civ. și nici cele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Critica recurentei pârâte L. S.A., care se regăsește și în recursul declarat de pârâta K., prin care se invocă încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al părților, prin nepunerea în discuția părților a rechizitoriilor emise în dosarele de urmărire penală nr. 4045/P/2020 și nr. 467/P/2022, este întemeiată în parte.

Astfel, se constată că instanța de apel și-a fundamentat soluția dată în cauză pe conținutul rechizitoriilor emise în dosarele de urmărire penală menționate.

Dacă în privința rechizitoriului emis în dosarul nr. x/2020, la 31.01.2022, se constată că se afla depus la dosarul primei instanțe (167 și urm. vol. III), cel din dosarul nr. x/2022 nu se regăsește în dosarul de apel și nu a fost pus în discuția părților, fiind emis ulterior termenului la care au avut loc dezbaterile asupra apelului, și anume la 15.05.2023.

Procedând în acest mod, instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, consacrat prin art. 14 C. proc. civ., care impune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condițiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept sau de fapt aflate în dezbatere.

Ca atare, Înalta Curte găsește întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind vorba despre încălcarea unor norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

În același timp, se constată caracterul întemeiat al criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce privesc soluția instanței de apel asupra apelului principal îndreptat împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care se susține de către toți recurenții pârâți aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, cazul de suspendare facultativă reglementat prin dispozițiile menționate are în vedere ipoteza în care judecata cauzei depinde de stabilirea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, fiind necesar să se fi declanșat urmărirea penală în legătură cu infracțiunea respectivă.

Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu are loc in abstracto¸ ci prin raportare la obiectul și cauza pretențiilor deduse judecății în fața instanței chemate să aprecieze asupra incidenței cazului de suspendare, la apărările formulate de către pârâți, la probatoriul administrat, respectiv la infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale, pentru a se stabili în ce măsură existența sau inexistența acestora ar putea să influențeze soluția în pricina civilă.

În cazul de față, se constată că în cadrul dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2022, s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea de către numitul D., care nu este parte în prezentul dosar, a unor infracțiuni care nu privesc actele juridice ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată, în privința căror reclamanta susține că ar fi incidente dispozițiile art. 1254 alin. (2) C. civ., în timp ce pârâții contestă această susținere, întemeindu-se pe regulile privind administrarea societății B. S.R.L.

În această situație concretă, Înalta Curte apreciază că nu erau îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că existența infracțiunilor care au făcut obiectul urmăririi penale nu are o înrâurire hotărâtoare asupra ce urmează să se dea, concluzia contrară a instanței de apel fiind dată cu aplicarea greșită a acestor prevederi legale, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Această statuare, precum și dispozițiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la efectele nulității unui act de procedură asupra actelor de procedură ulterioare, fac superfluă analiza celorlalte argumente expuse de recurenții pârâți în susținerea motivelor de recurs invocate împotriva deciziei atacate, dar și a motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenta K. cu privire la decizia din apel.

Reținând, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 și 497 din același cod, va admite recursurile, va casa încheierea și decizia recurate și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, care va proceda la rejudecarea apelului principal, a celui incident și a celui provocat, cu luarea în considerare a aspectelor dezlegate prin prezenta decizie, precum și a soluțiilor care au intrat în puterea lucrului judecat prin nerecurare.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta L. S.A. împotriva încheierii din 9 mai 2023 și a deciziei civile nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a VII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de pârâții M., K. și O., împotriva aceleiași decizii.

Casează încheierea și decizia recurate și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.