Decizia nr. 909/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă înregistrată sub nr. x/2021 la 15.07.2021, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.12.2019 la BNP D. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1207, art. 1246, art. 1352, art. 1707 și art. 1707-1712 C. civ. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Prin cererea de completare înregistrată la 14.04.2022 reclamanții B. și A. au solicitat anularea declarației notariale nr. 28/14.01.2021. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2021 la 14.10.2021, reclamanta C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și A., în temeiul art. 35 C. proc. civ., art. 1552, art. 1553 C. civ., să se constate că a intervenit pactul comisoriu convenit de către părți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 04.12.2019 autentificat sub nr. x. Prin cererea de modificare depusă la 18.11.2021, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la predarea bunului imobil reprezentat de apartamentul nr. x situat pe str. x. Prin cererea de modificare din 23.12.2021, reclamanta a solicitat să se constate că a intervenit rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/04.12.2019 la BIN D. ca urmare a declarației sale unilaterale de rezoluțiune, declarație autentificată prin încheierea nr. 28/14.01.2021 a BIN D. și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul obligării pârâților să îi predea bunul care face obiectul contractului. Prin sentința civilă din 23.03.2022, Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr la 21.04.2022. Prin încheierea din 27.05.2022, Tribunalul Bacău, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 139 C. proc. civ., conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău Prin sentința nr. 514/21.06.2023, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, acțiunea principală formulată de reclamanții A. și B.. A admis acțiunea conexă. A constatat rezolvit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.12.2019 de BNP D. din Bacău. A dispus repunerea părților în situația anterioară și a obligat reclamanții-pârâți să predea pârâtei-reclamante apartamentul nr. x, identificat cu nr. cad. xsituat în municipiul Bacău, județul Bacău. A obligat reclamanții-pârâți că plătească pârâtei-reclamante suma de 19.997 RON cheltuieli de judecată, constând în 7.500 RON onorariu avocat și 12.497 RON taxă judiciară de timbru.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău Prin decizia nr. 390/12.06.2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 514/21.06.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, ca nefondat. A admis în parte cererea intimatei-reclamante de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată. A obligat apelanții să plătească intimatei-reclamante 5000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 390/12.06.2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă au declarat recurs, reclamanții A. și B.. Prin cererea de recurs înregistrată la 17.06.2024, anterior comunicării hotărârii recurate, reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, judecând cauza pe fond, admiterea acțiunii acestora, cu respingerea acțiunii conexe. Au precizat recurenții că vor motiva recursul în termenul legal de 30 de zile de la motivarea hotărârii atacate.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport cu excepția netimbrării, invocată de instanță din oficiu a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la excepția netimbrării, invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: (…) b) încheierea de suspendare a judecării cauzei". De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În cauză, prin rezoluția de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurenților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12479 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurenților li s-a adus la cunoștință faptul că, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, au posibilitatea, în condițiile legii, să formulize cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de ajutor public judiciar, conform O.U.G. nr. 51/2008. Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurenților la data de 27.11.2024, conform dovezilor aflate la dosar, însă aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței și nici nu au formulat cerere de ajutor public judiciar în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Întrucât recurenții-reclamanți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia. Cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauză, recurenții nu au indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declarația de recurs și precizarea că motivele de recurs vor fi depuse la o dată ulterioară, lucru care însă nu s-a realizat. Prin urmare, cererea de recurs nu conține motivele pentru care recurenții apreciază că se impune admiterea căii de atac și nici indicarea normelor de drept a căror încălcare ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate. În această situație, lipsa totală a motivării și inexistența unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății. Astfel, întrucât recurenții nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția netimbrării recursului, aplicând sancțiunea nulității pentru nerespectarea obligației procedurale de a achita taxa judiciară de timbru. Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 390 din 12 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.