ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 10 august 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 iunie 2007 sub nr. x la B.N.P. C. și să dispună anularea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 483 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosar nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant; a fost obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 4.085 RON, reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru reduse datorate prin hotărârea din 07.06.2018 în cadrul dosarului.

Prin decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 483 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă; s-a luat act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, susținând, sub un prim aspect, că instanța de apel, depășindu-și prerogativele, nu a procedat la judecarea cererii de apel, ci a revenit asupra unei chestiuni dezlegate de instanța de fond și neatacate nici de apelantul-reclamant și nici de intimata-pârâtă, respectiv asupra chestiunii interesului și a calității procesuale active.

Potrivit recurentului-reclamant, atât instanța de apel, cât și instanța de fond, fără să țină cont de probele și motivele invocate de acesta, au soluționat cauza în raport de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 82/2012 a Curții de Apel Bacău, în sensul că cele două contracte nu formau un contract de lease-back, deși nu a susținut acest fapt ca motiv de apel.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât, prin decizia pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a respins cererea formulată pe motivul că "o sentință mai nouă nu poate schimba (revizui) hotărârea dintr-o sentință mai veche", hotărârea revizuibilă fiind cea mai nouă. Ori, D. S.R.L. și E., s-a judecat, la Tribunalul Bacău și, ulterior la Curtea de Apel Bacău, un dosar de anulare a aceluiași contract, pentru motivele prevăzute de Legea falimentului, art. 80 alin. (b) - prestații disproporționate. În acest dosar, mult mai vechi decât cel dezlegat prin decizia nr. 82/2012, instanța de fond și ulterior Curtea de Apel au respins cererea lichidatorului tocmai pe motivul că cele două contracte formau un contract de lease-back.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant apreciază că este suficientă observarea clauzelor contractului de leasing pentru a constata simularea contractului public, specificându-se că finanțatorul cumpără acest bun (imobilul în cauză), dat cu scopul de a-l pune la dispoziția utilizatorului. În opinia recurentului-reclamant, reiese că actul juridic este simulat, întrucât acesta presupune cu totul altceva decât înțelegerea anterioară dintre părți - transferul proprietății fără nici o condiție pentru uzul cumpărătorului (finanțatorul din contractul de leasing) nu al vânzătorului (utilizatorul din contractul de leasing).

Întrucât contractul de leasing a fost încheiat cu 3 zile înaintea contractului public, și conținea această clauză, precum și o clauză clară de revânzare, recurentul-reclamant susține că părțile nu au intenționat inițial, vreo vânzare reală, adevărata problemă fiind generată de intrarea utilizatorului în procedura insolvenței.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 7 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru netimbrare și neîncadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data 23 februarie 2022, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2022, au fost respinse excepțiile netimbrării, a lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs și a nulității, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 7 decembrie 2022.

Prin încheierea din 7 decembrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea introducerii în cauză, în calitate de intimată, a societății F. S.R.L., fixându-se termen la 1 martie 2023.

La 24 februarie 2023, intimata F. S.R.L. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

La 10 martie 2023, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este invocat formal.

Din perspectiva acestui motiv de casare, depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești se concretizează într-o imixtiune a acestora în sfera activității executive sau legislative. Excesul de putere derivă din trecerea abuzivă a barierelor între funcțiile ce revin autorităților publice, partajate la nivelul sistemului etatic, un exces față de limitele fixate prin norme constituționale sau prin legi organice.

În speță, însă, ceea ce impută recurentul-reclamant instanței de apel este faptul că aceasta, depășindu-și prerogativele, nu a procedat la judecarea cererii de apel, ci a revenit asupra unei chestiuni dezlegate de instanța de fond și neatacate nici de apelantul-reclamant și nici de intimata-pârâtă, respectiv asupra chestiunii interesului și a calității procesuale active.

Aceste critici nu constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și nu pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

De altfel, aceste argumente nu pot fi reținute nici din perspectiva motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel a răspuns criticilor reclamantului, ce vizau faptul că în mod greșit prima instanță a reținut puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate prin decizia nr. 6/15.01.2015, suplimentar, instanța de apel reținând că reclamantul, ca persoană fizică, nu avea calitatea procesuală necesară solicitării anulării contractului pentru simulație.

Nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că, potrivit art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Autoritatea de lucru judecat cunoaște, așadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

Analiza deciziei atacate relevă faptul că instanța de apel, a reținut, în ce privește natura simulată a contractului de vânzare-cumpărare, că prin hotărâri judecătorești anterioare s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că cele două acte încheiate de părți sunt distincte, au fost încheiate în deplină cunoștință de cauză și își produc efectele proprii. Prin urmare, instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate anterior de instanțele învestite cu acțiuni prin care s-a urmărit anularea aceluiași contract.

În ceea ce privește puterea de lucru judecat a deciziei nr. 964, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că, în această cauză, instanța a fost învestită cu cererea de revizuire a încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2009, formulată de revizuentul A., în calitate de reprezentant special al asociaților debitoarei S.C. G. S.R.L. Bacău, în contradictoriu cu intimații H., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G. S.R.L. Bacău, I., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Primăria Municipiului Bacău și Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, având ca obiect procedura insolvenței (dosar Tribunalul Bacău nr. x/2009). Prin încheierea din 13 ianuarie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L.

Reiese, așadar, că decizia nr. 964, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.