ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 22.07.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A., S.C. C. S.R.L. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 212b/26.01.2018 și să dispună repunerea părților în situația anterioară cu privire imobilul adjudecat și efectuarea rectificărilor în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 28/14.02.2020, Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesual pasive a B. S.A., dar și acțiunea ca neîntemeiată și a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON către pârâtul D..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 410/28.09.2020, Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă a respins apelul ca nefondat și a obligat-o pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimatul D..

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2275/02.11.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins recursul ca nefondat și a obligat-o pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON către intimatul D..

Împotriva deciziei instanței de recurs, reclamanta a formulat contestație în anulare, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Subsumat primului motiv de anulare invocat, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat cazul de nulitate a actului de adjudecare, reprezentat de conivența licitatorilor la adjudecarea imobilului, dat fiind că a fost invocat omisso medio.

Referitor la acest aspect, a subliniat nu putea invoca acest caz de nulitate în etapa procesuală a apelului, deoarece a descoperit conivența licitatorilor după ce apelul a fost soluționat.

În acest context, a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate invocat, dintr-o eroare materială.

Subsumat motivului de anulare de la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a învederat că instanța de recurs nu a analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După expunerea unor considerații teoretice referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești, contestatoarea a susținut că deși a invocat în recurs încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a nemotivării deciziei recurate, instanța de casare a omis examinarea acestui motiv de nelegalitate.

A mai arătat că instanța de recurs a înlăturat criticile privind constatarea relei-credințe a adjudecatarului numai prin raportare la solicitarea executorului judecătoresc de plată a prețului, fără a fi avut în vedere și faptul neprezentării adjudecatarului la prima licitație. Or, criticile din cererea de recurs au vizat ambele situații.

În final, a subliniat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prin care a învederat că anularea facturii fiscale conducea la anularea actului de adjudecare.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În cadrul motivului de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea susține, în esență, că neanalizarea de către instanța de recurs a motivului privind nulitatea actului de adjudecare pentru că a fost invocat omisso medio se circumscrie unei erori materiale.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestația în anulare specială exercitată împotriva hotărârii instanței de recurs, care este rezultatul unei erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.

Sintagma "erori materiale" vizează acele greșeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante, existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii atacate.

Motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu poate viza însă aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea greșită a probelor administrate în cauză sau interpretarea ori aplicarea greșită a unor dispoziții legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor greșeli de judecată, care nu pot fi subsumate noțiunii de eroare materială, specifică contestației în anulare speciale.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că instanța de casare a reținut că recurenta invocă direct în recurs un nou motiv de nulitate a actului de adjudecare, respectiv conivența licitatorilor la adjudecarea imobilului, care nu poate fi analizat, întrucât a fost prezentat omisso medio, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Neanalizarea motivului de nulitate pentru că a fost invocat omisso medio nu constituie însă o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la data pronunțării hotărârii atacate, ci este consecința aplicării art. 488 alin. (2) C. proc. civ., aspect care demonstrează că instanța a făcut un act de judecată, nesupus cenzurii în cadrul contestației în anulare.

Prin urmare, nu este incident cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a susținut, în esență, că instanța de recurs nu a examinat motivul de casare referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a nemotivării deciziei instanței de apel și nici motivele referitoare la reaua-credință a adjudecatarului și efectul anulării facturii fiscale asupra actului de adjudecare.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestația în anulare întemeiată pe acest motiv poate fi admisă numai dacă instanța de recurs, respingând calea de atac sau admițând-o doar în parte, a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și cu care a fost învestită în termenul legal.

Neexaminarea distinctă a fiecărei critici subsumate unui motiv de recurs nu constituie însă o omisiune în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns motivului de recurs printr-un considerent comun prin gruparea criticilor și cercetarea lor în bloc.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține instanța de recurs a analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza referitoare la nemotivarea deciziei recurate, relevante în acest sens fiind considerentele expuse la pagina 9 din decizia a cărei anulare se cere.

Aprecierea instanței de recurs conform căreia criticile privind constatarea relei-credințe a adjudecatarului sunt unele de netemeinicie, nu de nelegalitate, nu echivalează cu omisiunea de a analiza un motiv de recurs, ci cu respectarea cadrului procesual al recursului în care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., se examinează doar conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

De asemenea, motivul de recurs potrivit căruia anularea facturii fiscale atrăgea anularea actului de adjudecare a fost examinat, relevante în acest sens fiind considerentele expuse la pagina 9 din decizia a cărei anulare se cere.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de anulare invocate de contestatoare, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E., împotriva deciziei nr. 2275/02.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.