ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2676/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 09 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pârâtul C., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei în cuantum de 305.000 RON, plătită ca avans de către S.C. B. S.R.L., conform art. VI din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între cele două părți.

Prin sentința civilă nr. 587 din 07 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta- reclamantă S.C. A., lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 587 din 07 martie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a fost schimbată în tot hotărârea apelată în sensul că: a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 305.000 RON, reprezentând avans achitat conform promisiunii de vânzare-cumpărare din 04.07.2016.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.

În susținerea recursului, recurentul-pârât arată că hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 1207 C. civ. referitoare la forța obligatorie a contractului, în sensul că promitenta-cumpărătoare avea obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică până cel mai târziu la data de 01.09.2017. Înăuntrul acestui termen promitenta-cumpărătoare putea denunța unilateral antecontractul încheiat și își putea primi avansul conform art. 6.

Faptul că reprezentantul legal al S.C. B. S.R.L. ar fi denunțat contractul după data limita stabilită de către părți pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, nu are, în opinia recurentului-pârât relevanță, întrucât la acea dată, părțile erau în afara cadrului contractual ce permitea denunțarea unilaterală a actului încheiat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru, precum și inadmisibilitatea căii de atac în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru, excepție invocată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin D. reține următoarele:

Prin adresa comunicată recurentului-pârât C. la data de 16.02.2021, la domiciliu, i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.327,5 RON, această obligație reieșind și din raportul comunicat la data de 01.11.2021 .

Recurentul-pârât C. nu s-a conformat acestei obligații.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va admite excepția nulității recursului și va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât C., invocată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin D.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.