ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 600/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 15 decembrie 2015, sub nr. x/2014/a13, A.., în calitate de lichidator al B. S.A., i-a chemat în judecată pe pârâții C. și B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25, art. 79 și art. 80 lit. b)-c) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 191/F/2016 din 17 mai 2016, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins cererea de anulare a contractului de administrare încheiat la 23 decembrie 2010, între C., D. și E.; a admis cererea de chemare în judecată; a anulat transferurile patrimoniale, constând în dispozițiile și ordinele de plată emise de pârâta B. S.A., prin care pârâtul C. a încasat suma totală de 10.950.245 RON și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că l-a obligat pe pârât să restituie pârâtei această sumă.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel C., în nume propriu și în calitate de administrator special al B. S.A.

Prin decizia nr. 750/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul C., în nume propriu și în calitate de administrator special al B. S.A., împotriva sentinței primei instanțe.

Împotrivia deciziei instanței de apel a declarat recurs C., în nume propriu și în calitate de administrator special al B. S.A., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea decziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată oricărei alte curți de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6-8 C. proc. civ.

Intimatul A.., în calitate de lichidator al B. S.A., a depus întâmpinare la 16 martie 2017, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimat.

Prin cererea formulată la 19 septembrie 2017, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2012 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2016 și suspendarea judecății recursului până la soluționarea acestei excepții.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin încheierea din 5 decembrie 2017, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII teza finală din Legea nr. 2/2012 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2016 și a suspendat judecata recursului până la soluționarea acestei excepții.

Prin decizia nr. 624 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 37 din 20 ianuarie 2020, Curtea Constuțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2012 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2016.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect anularea unor transferuri frauduloase anterioare deschiderii procedurii insolvenței, constând în ordinele de plată emise de debitoarea B. S.A. în perioada cuprinsă între 21 octombrie 2011 și 21 octombrie 2014, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 25, art. 79 și art. 80 lit. b)-c) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii".

Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile de anulare a unor transferuri patrimoniale anterioare deschiderii procedurii insolvenței sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că decizia recurată a fost pronunțată în apel, într-o cauză având ca obiect anularea unor transferuri patrimoniale anterioare deschiderii procedurii insolvenței.

Cum art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că hotărârile curții de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 750/2016 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C., în nume propriu și în calitate de administrator special al B. S.A., împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C., în nume propriu și în calitate de administrator special al B. S.A., împotriva deciziei nr. 750/2016 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.