ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă reclamanta A. S.A. ("A.") Rm. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., la data de 4.12.2013, prin cererea înregistrată la nr. 7004/2013, a solicitat pe cale de ordonanță președințială să se dispună de urgență suspendarea dreptului de dispoziție asupra unui număr de 113.000 acțiuni deținute la Bursa de Valori București (BIB) și aflate în prezent în posesia nelegitimă a pârâtei "B."până la soluționarea definitivă a următoarelor demersuri: ancheta demarată de Autoritatea de Supraveghere Financiară la sediul A. în vederea cercetării circumstanțelor în care au fost tranzacționate acțiunile, fără ordinul expres al reclamantei și fără un contract de intermediere de prestare de servicii semnat de cele două părți și plângerea penală formulată împotriva angajatei C. pentru săvârșirea unor infracțiuni frauduloase op0erată de aceasta asupra acțiunilor.
Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1713 din 18.12.2013 a respins excepțiile invocate prin întâmpinare, a admis cererea și a dispus suspendarea dreptului de dispoziție asupra unui număr de 113.000 acțiuni deținute de reclamantă la B.V.B. și aflate în prezent în posesia pârâtei "B.", până la soluționarea definitivă a celor 2 demersuri menționate în acțiune.
Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 83/A-C din 04 aprilie 2014 a admis apelul formulat de pârâta B. S.A. ("B.") CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței nr. 1713 din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013; a schimbat în tot sentința în sensul că a respins cererea.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub numărul dosarului asociat x/2014 în 8 aprilie 2015, reclamanta D. SPRL, în calitate de administrator al debitorului A. S.A., în contradictoriu cu pârâții A. S.A. prin administrator special E. și B., în temeiul art. 79, art. 80 alin. (1) lit. b) și c), art. 83 și următoarele din Legea nr. 85/2006, a formulat acțiune în anularea transferului patrimonial a celor 113.000 acțiuni BVB aflate în patrimoniul A. S.A., solicitând instanței de judecată admiterea acțiunii, anularea transferului patrimonial a celor 113.000 de acțiuni BVB deținute de A. S.A. și vândute în mod fraudulos pe piața de capital la data de 14.11.2013, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea celor 113.000 de acțiuni BVB transferate, iar în situația în care acțiunile nu mai există în patrimoniul acesteia, obligarea pârâtei, în temeiul art. 83 alin. (1) teza a doua, la restituirea valorii bunurilor de la momentul transferului, respectiv obligarea pârâtei la suma de 2.983.200 de RON.
Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 136 din 31.01.2019, a respins acțiunea formulată de către reclamanta F. SPRL, în calitate de administrator al debitorului A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. prin administrator special E., și G. S.A. (fostă B. SA); a obligat reclamanta către pârâta G. S.A. (fostă B. SA) la plata sumei de 8.348 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului H. la suma de 6.000 RON și a obligat reclamanta la plata onorariului de expert neachitat în cuantum de 5.400 RON, precum și la plata cheltuielilor efectuate de expert cu ocazia întocmirii expertizei în cuantum de 288 RON.
CURTEA DE APEL PITEȘTI, secția A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL pin decizia nr. 55/A-com din 27 ianuarie 2020 a respins, ca lipsit de interes, apelul formulat de debitoarea S.C. A. S.A., împotriva sentinței nr. 136 din 31 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014; a respins excepția de inadmisibilitate a apelului incident formulat de pârâta G. S.A. (fostă B. SA), invocată de lichidatorul judiciar; a respins ca nefondat apelul incident formulat de pârâta G. S.A. (fostă B. SA), împotriva aceleiași sentințe; a admis apelul formulat de F. SPRL (D. SPRL), împotriva aceleiași sentințe; a schimbat sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea reclamantului, a anulat transferul patrimonial al celor 113.000 acțiuni realizat între A. S.A. și G. S.A. (fost B. SA) și a obligat pârâta G. S.A. să restituie debitoarei A. S.A. suma de 2.712.000 RON.
Împotriva acestei decizi G. S.A. (fostă B. SA) a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În preambulul motivării cererii de revizuire, revizuenta precizează că prezenta cerere de revizuire are în vedere soluțiile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a G. S.A. (fostă B. SA).
În argumentarea punctului 8 al art. 509 C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt și a parcursului judiciar al cauzei, revizuenta a susținut, în esență, că dezlegările Curții de Apel Pitești din decizia nr. 55/27.01.2020 a cărei revizuire a solicitat-o, încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 83/A-C din 04.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2013, întrucât cu privire la același transfer patrimonial s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a G. S.A. (fostă B. SA), iar prin decizia nr. 55/27.01.2020 s-a dispus o soluție contrară.
Revizuenta consideră că în cauză sunt întrunite condițiile cu privire la autoritatea de lucru judecat, având în vedere că ambele decizii sunt definitive, iar starea de lucruri de la momentul pronunțării deciziei nr. 83/A-C din 04.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și până la data pronunțării deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, nu s-a schimbat.
După o prezentare a practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a deciziilor nr. 2751 din 5 mai 2010 și nr. 130 din 15 ianuarie 2010 și a unor opinii din literatura de specialitate, revizuenta consideră că soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014 este potrivnică soluției pronunțate în dosarul nr. x/2013 căreia îi încalcă lucrul judecat, întrucât sunt contrazise dezlegările intrate în autoritatea de lucru judecat vizând lipsa capacității procesual pasive în litigiul generat de acel transfer patrimonial raportat la lipsa capacității de cumpărător a G. S.A. (fostă B. SA) a celor 113.000 acțiuni BVB.
Revizuenta susține că față de cele învederate, prin decizia a cărei revizuire se solicită Curtea de Apel Pitești a înfrânt puterea lucrului judecat repunând în discuție calificările și dezlegările juridice definitive asupra chestiunii litigioase din primul proces, astfel că se impune anularea deciziei pronunțate de această instanță.
Pentru aceste motive, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 55 din 27.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2014.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata F. S.P.R.L. a invocat tardivitatea și inadmisibilitatea cererii de revizuire solicitând respingerea ca tardivă sau respectiv ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiași articol statuând asupra situațiilor în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, obiect și cauză.
Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
Or, în speță, se constată că cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu există o similitudine juridică sub aspectul identității de obiect.
Astfel, în primul litigiu - soluționat prin decizia nr. 83/A-C din 04 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, obiectul litigiului l-a constituit ordonanța președințială privind dreptul de dispoziție asupra unui număr de 113.000 acțiuni deținute la Bursa de Valori București (BVB) și aflate în posesia pârâtei "B."
În cel de al doilea litigiu - soluționat prin decizia civilă 55 din 27.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a cărei retractare se solicită, obiectul litigiului l-a constituit acțiunea în anularea transferului patrimonial a celor 113.000 acțiuni BVB aflate în patrimoniul A. S.A..
Este evident că sub aspectul obiectului celor două cauze, privit ca obiect material, nu există identitate între cele două litigii, primul dosar având ca obiect o ordonanță președințială privind dreptul de dispoziție asupra respectivelor acțiuni, iar cel de-al doilea dosar având ca obiect o acțiune în anulare ce a vizat anularea tranzacției intervenite, anulare specială a cărei admisibilitate nu depinde de exercitarea posesiei.
Astfel, calitatea procesuală pasivă în cadrul fiecărei acțiuni a fost analizată de către instanțele de judecată prin prisma obiectului cererilor de chemare în judecată, respectiv calitatea procesuală în raport de dreptul de dispoziție asupra respectivelor acțiuni și calitatea procesuală în raport de calitatea de parte în respectivele tranzacții, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză.
De altfel, în cadrul dosarului nr. x/2014, instanța de judecată, analizând efectul puterii de lucru judecat pretins produs prin decizia civilă nr. 83/04.04.2014, a reținut că acesta nu poate fi opus în cadrul anulării speciale, având în vedere că soluția invocată reprezintă o măsură provizorie, fiind luată în procedura ordonanței președințiale, iar dispozițiile art. 430 alin. (3) și ale art. 1002 C. proc. civ. stabilesc în mod expres că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.
Totodată, s-a reținut că în respectiva cerere, dat fiind obiectul acesteia calitatea procesuală a pârâtei G. S.A., B., la momentul respectiv se afla într-o interdependență cu calitatea de posesor/detentor al acțiunilor de la acel moment, ori în speță a reieșit că cel puțin la acel moment acțiunile nu se mai aflau în posesia/detenția sa.
În plus, așa cum a reținut și instanța de apel în cadrul deciziei a cărei retractare s-a solicitat, obiectul cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2014, nu se află într-o interdependență cu calitatea de posesor/detentor al acțiunilor transferate, apreciind că nu poate fi invocată cu succes puterea de lucru judecat a deciziei nr. 83/2014, sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Împrejurarea că unele argumente folosite într-o cauză au privit un capăt de cerere formulat în cealaltă cauză nu înlătură concluzia anterioară, pentru că identitatea se verifică prin raportare la obiectul cererilor și nu la argumentele folosite de părți sau reținute de instanță.
În raport de cele arătate, în speță, nu poate fi reținută identitatea de obiect dintre litigii, fapt care conduce și la inexistența, din acest motiv, a identității de cauză.
În concluzie, nu poate fi reținută incidența prevederilor dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu se poate pune în discuție că problema litigioasă ar fi primit rezolvări diferite, decizia civilă 55 din 27.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal neîncălcând puterea de lucru judecat a deciziei nr. 83/A-C din 04 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Față de argumentele precedente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire declarată de revizuenta G. S.A, împotriva deciziei civile nr. 55/A- com din 27 ianuarie 2020, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta G. S.A, împotriva deciziei civile nr. 55/A-com din 27 ianuarie 2020, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.