ÎCCJ, Decizia nr. 139/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1165 din 25.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei nr. 55/A-com. din 27 ianuarie 2020, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, că cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu există o similitudine juridică sub aspectul identității de obiect.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs revizuenta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, se arată că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, cărora li s-a dat o interpretare eronată, în opinia recurentei, contrară interpretărilor existente în doctrină și jurisprudență, pe care le evocă în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, se susține că, în privința deciziei nr. 83/A-C din 04.04.2014 a Curții de Apel Pitești, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 430 alin. (3) și art. 1002 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât dreptul recunoscut recurentei prin această hotărâre este "acela de a nu fi parte într-un litigiu în care se pune în discuție legalitatea tranzacțiilor de tip sell-out cu acțiuni BVB încheiate în data de 14.11.2013, în care calitatea de vânzător a avut-o B., iar cea de cumpărător, cei trei clienți ai societății noastre"; această chestiune litigioasă s-a tranșat în mod definitiv prin decizia menționată, iar circumstanțele care au stat la baza soluției nu s-au schimbat.

Concluzionează recurenta că, în condițiile arătate, decizia a cărei revizuire a solicitat-o a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 83/A-C/04.04.2014 a Curții de Apel Pitești, pe care a contrazis-o în ceea ce privește aspectul care stabilea lipsa calității procesuale pasive a recurentei în raportul juridic litigios dedus judecății, respectiv inexistența transferului patrimonial de 113.000 de acțiuni din patrimoniul debitoarei S.C. HARINVEST S.A. în patrimoniul societății recurente.

Intimata S.C. HARINVEST S.A., prin administrator special C., a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.

Intimata D.. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, susținând că, deși își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta formulează critici care nu pot fi încadrate în această ipoteză legală, și anume încălcarea de către instanța de revizuire a autorității de lucru judecat; în subsidiar, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.

Prin încheierea din 15 martie 2021 s-au respins excepțiile tardivității și nulității recursului și s-a admis în principiu recursul declarat de A. S.A.

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurenta, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile legale citate, invocate de recurentă drept temei al cererii formulate în fața instanței de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Astfel, în cadrul primului dosarului nr. x/2013 în care s-a pronunțat decizia nr. 83 din 4 aprilie 2014, s-a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea dreptului de dispoziție asupra celor 113.000 de acțiuni.

În cel de al doilea litigiu - soluționat prin decizia civilă 55 din 27.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a cărei retractare se solicită, obiectul litigiului l-a constituit acțiunea în anularea transferului patrimonial a celor 113.000 acțiuni BVB aflate în patrimoniul Harinvest S.A..

Conform art. 1002 din C. proc. civ., "(1) Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o. (2) Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului. (3) Hotărârea asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanță președințială".

În aceste condiții, instanța nu era ținută de soluția pronunțată în cadrul ordonanței, relativitatea autorității de lucru judecat a acesteia permițând ca ulterior să fie redicutate inclusiv aspectele stabilite prin această procedură specială.

Totodată, privite comparativ, contrar susținerilor recurentei, cele două litigii au obiect și cauză diferite, prin aceasta din urmă înțelegându-se scopul urmărit de reclamant la momentul sesizării instanțelor de judecată.

Nefiind îndeplinită condiția identității de obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile în discuție, în mod corect a reținut instanța de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice și nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, regimul juridic al acelorași acțiuni nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității de obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, și deci a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic condițiile de admisibilitate a cererii și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză. De aceea, instanța de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurentei nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susținerea cererii de revizuire.

Considerentele unei hotărâri prin care instanța interpretează texte de lege la modul general sau efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părților în cauză nu intră în puterea de lucru judecat.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei nr. 1165 din 25 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2021.