ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2021

HOTĂRÂRE
20.10.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 184 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., și a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și autentificat la BNP C. sub nr. x/19.09.2017. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei sa restituie reclamantei suma de 13.500 RON, reținută de pârâtă cu titlu de garanție aferentă contractului reziliat, precum și să achite reclamantei suma de 6.120 euro (echivalentul în RON la data plății) reprezentând daune materiale-diferență chirie. De asemenea, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 19.094 RON reprezentând daune materiale-îmbunătățiri imobil ce au făcut obiectul contractului, precum și să achite reclamantei suma de 500 RON cheltuieli de judecată. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței, a declarat apel pârâta B., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii apelate și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 289/A-Com din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat, apelul.

Prin cererea formulată la 17 august 2020, B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 289/A-Com din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, precum și a sentinței civile nr. 184 din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 8 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea de revizuire formulată împotriva sentinței nr. 184 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, și a dispus formarea unui dosar separat.

Ca atare, în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Pitești a rămas învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 289/A-Com din 2 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția aII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 426/A-COM din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

Recurenta-revizuentă B. S.R.L. a invocat motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

In argumentarea cererii de recurs, a arătat că în vederea motivării și probării cererii de revizuire a depus la dosar contractul nr. x/30.01.2018 încheiat în mod fraudulos și adresa nr. x/04.05.2020 emisă de S.C. D. S.R.L. prin care se atestă caracterul de falsitate a contractului încheiat între societățile S.C. A. S.R.L. și S.C. E. S.R.L..

Or, în opinia revizuentei, instanța de revizuire nu a analizat aceste probe și nu le-a luat în considerare în mod intenționat pentru a justifica hotărârea judecătorilor din apel.

În această situație, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., texte pe care se întemeiază prezentul recurs.

Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că recurenta-revizuentă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8), fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Se reține ca dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 426/A-COM din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-10-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2025
prin întâmpinare. Prin încheierea din 17.01.2024, Tribunalul Specializat Argeș a respins proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, solicitată de reclamanta-pârâtă și proba cu expertiza în specialitățile arhitectură și construcții c
ÎCCJ 2025-05-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 940/2025
Ședința publică din data de 22 mai 2025 Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 09.08.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotăr
ÎCCJ 2021-11-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2599/2021
minuată la diferența între suma lunară mai sus precizată și valoarea chiriei convenite și neîncasate echivalent cu 950 euro/lunar; în subsidiar, s-a solicitat întreaga lipsă de folosință echivalentă cu chiria neîncasată. 2. Sentința pronunț
ÎCCJ 2025-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2025
II-a civilă. Prin sentința civilă nr. 249/F- C. civ. din 29 mai 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat conflictul negativ de competență ivit, stabilind competența de soluționar
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1825/2024
nța nr. 138/23.03.2023, Tribunalul Specializat Argeș a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere din data de 01.06.20
Sursă