ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 940/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 09.08.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.080,80 RON, reprezentând debit restant, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 6675/18.10.2022, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.063,66 RON, reprezentând contravaloare chirie și utilități, actualizată cu indicele de inflație și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 79,45 RON, fiind respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 55/05.02.2024, Tribunalul Specializat Argeș a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 24.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași curți de apel.

În motivarea recursului, a invocat nelegalitatea hotărârii recurate, arătând că, prin memoriul de recurs depus la curtea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

Cererea de recurs nu a fost fundamentată în drept.

La dosar nu a fost înregistrată nicio întâmpinare.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Scopul măsurii suspendării este de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei conduita procesuală a părților constând în nepreocuparea efectivă pentru derularea cursului procesului.

În conformitate cu art. 223 C. proc. civ. "(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă".

În cauză, la apelul făcut în ședința publică din 24.09.2024, curtea de apel a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță și, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecății cauzei.

Această măsură a ignorat însă mențiunea din paragraful al treilea al primei pagini a cererii de recurs, prin care recurenta indicase că solicită judecata în lipsa sa, context în care instanța era obligată să pășească la judecată, neputând dispune suspendarea din oficiu a cauzei.

Având în vedere această împrejurare, se constată că în mod nelegal curtea de apel a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, nefiind întrunite așadar condițiile impuse de textul de lege citat, sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile procedurale prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vătămarea pricinuită părții neputând fi înlăturată decât prin desființarea încheierii, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza curții de apel, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 24.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.