ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/2016, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., respectiv S.C. C. solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume: 111.250 RON reprezentând înlocuirea pieselor defecte cu unele noi și manopera de înlocuire în legătură cu motorul tirului marca x cu numărul de înmatriculare x; 2. 28.544 RON reprezentând diferența de preț dintre valoarea pieselor noi ce trebuiau folosite la reparație și cele recondiționate; 3. 23.323,5 RON ce reprezintă contravaloare combustibil consumat în plus de autocamion de la 18.07.2014 până la 21.03.2016; 4. 288.860 RON reprezentând prejudiciu material suferit de reclamantă ca urmare a imposibilității executării contractelor încheiate din cauza indisponibilizării autotrenului și cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor pentru sumele în echivalent RON de 64.822 euro referitor la primul capăt de cerere respectiv 81.396 RON capătul patru de cerere, lăsând nemodificat cuantumul celorlalte petite.

Prin sentința nr. 261 din 16 ianuarie 2017, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 174 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Argeș a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. C. și S.C. B. S.R.L. și în consecință a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 47.500 RON reprezentând contravaloare reparație motor, 20.000 RON contravaloare combustibil suplimentar respectiv 28.500 RON beneficiu nerealizat. A fost respinsă cererea referitoare la contravaloare piese noi vs. piese recondiționate. În consecință, a fost obligată pârâte la plata sumei de 9.100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, iar reclamanta la plata către pârâte a sumei de 9.100 RON cheltuieli de judecată, după reducerea onorariului avocat în limita acestei sume.

Împotriva sentinței și a încheierilor premergătoare au formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L. și reclamanta S.C. A. S.R.L, înregistrate la Curtea de Apel Pitești, secția I civilă sub număr de dosar x/2016

Prin încheierea din 20.05.2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declinat competența materială în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 359 din 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive față de pârâtele puncte de lucru B. S.R.L. - C. din comuna Bradu, respectiv din comuna Oarja, a admis apelurile formulate de pârâta B. S.R.L. și de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 174 din 24 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin încheierea din 6 noiembrie 2020, curtea a încuviințat proba cu expertiză tehnică și a stabilit obiectivele la care trebuie să răspundă expertul desemnat în cauză.

La 19.03.2021, expertul tehnic judiciar ing. D. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară .

Prin încheierea din 9 aprilie 2021, Curtea a dispus ca expertul să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părți în privința efectuării lucrării și să depună la dosar răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză.

Prin încheierea din 7 mai 2021, instanța a dispus revenirea cu adresă către expert, pentru a răspunde întocmai celor solicitate de către instanță, respectiv să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părți în privința efectuării lucrării și să le depună la dosarul cauzei, precum și modalitatea de comunicare și dovada acesteia. Totodată, s-a revenit cu solicitarea către expert de a depune la dosar răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză.

Prin încheierea din 4 iunie 2021, Curtea a dispus revenirea cu adresă către expert, cu solicitarea să finalizeze răspunsul la obiecțiuni, precum și să răspundă întocmai celor solicitate de către instanță, respectiv să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părți în privința efectuării lucrării și să le depună la dosarul cauzei, precum și modalitatea de comunicare și dovada acesteia.

La 15 iunie 2021, expertul tehnic judiciar a depus la dosar supliment la raportul de expertiză .

Prin încheierea din 25 august 2021, Curtea a dispus acordarea unui termen pentru ca, în lipsa unui raport de expertiză, fiecare dintre părți să depună la dosar un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferențe de valoare etc., pentru a avea la dosar formulate două astfel de puncte de vedere în oglindă și, în măsura în care vor considera că se pot limita la această soluție, urmând ca părțile să se pregătească pentru susținerea cauzei pe fond.

Prin decizia nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 54.774 RON, reprezentând despăgubiri civile.

S-a respins în rest acțiunea.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 și 25 august 2021 și deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 în care s-a acceptat a treia expertiză auto tehnică, pe care nu s-a întemeiat chiar dacă a omologat-o și din 25 august 2021 în care instanța nemotivat nu a mai administrat expertiza tehnică în specialitatea contabilitate și a cerut fiecărei părți să justifice câte "un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferențe de valoare" și împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

După un scurt istoric al cauzei, recurenta-reclamantă susține, în esență, că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Aceasta întrucât, expertiza contabilă a fost încuviințată, s-au depus obiectivele, a fost prorogată după efectuarea expertizei auto și ulterior, fără nicio motivare aceasta categorie de proba nu a mai fost administrată.

Expertiza contabilă deși a fost solicitată prin cererea de apel, a fost încuviințată la termenul din 23.10.2020, când instanța a pus în vedere părților să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât și pentru expertiză tehnică auto, apoi fără motivare instanța a pus în vedere să fie precizat cuantumul prejudiciul suferit.

În opinia recurentei, instanța a nesocotit dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în sensul că nu a arătat pentru ce motive a fost înlăturată proba cu expertiza contabilă.

Instanța a nesocotit art. 235 (încheieri preparatorii și interlocutorii) instanța este legată de încheierile interlocutorii.

Așadar, trebuie să respecte ce a decis în decizia nr. 359/A-C (decizia de admitere a apelurilor) conform art. 235, adică trebuia administrată expertiza contabilă. În raport de dispozițiile art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., instanța de apel era ținută să stăruie prin toate mijloacele legale să afle adevărul judiciar în cauză și să administreze toate probele necesare, nu să lase la latitudinea părților stabilirea "unui eventual" prejudiciu suferit.

Se arată că prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2020 curtea de apel a încuviințat la cererea avocatului SCANIA proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto și contabilitate, punând în vedere părților să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât și pentru expertiză tehnică auto.

La termenul din 6 noiembrie 2020 instanța de apel a desemnat pe expertul D. pentru expertiză auto. S-a prorogat expertiza contabilă și evaluatorie după finalizarea expertizei tehnice auto.

Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză la 25 august 2021, instanța, fără motivare, nu a mai administra proba cu expertiză contabilă și economică.

Așadar, instanța nu a mai administrat proba cu expertiza contabilă pe care o încuviințase la data 23 octombrie 2020 fără ca în considerentele încheierilor ulterioare sau ale deciziei să reiasă că a revenit în privința administrări acestei probe și care au fost eventual motivele pentru care în cele din urmă a considerat că această probă nu prezintă utilitate contrar celor inițial apreciate.

Astfel, consideră că instanța a răpit posibilitatea dea a putea calcula prejudiciul suferit din culpa recunoscută a B.

Totodată, arată că expertiza tehnică specialitatea auto, deși a fost încuviințată la termenul din 23.10.2020, când instanța a pus în vedere părților să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât și pentru expertiză tehnică auto, apoi administrată și ulterior omologată, totuși în decizia recurată instanța de apel a ales să motiveze că "nu este suficientă pentru a fundamenta soluția instanței".

În acest context, recurenta consideră că instanța a nesocotit dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a arătat motivele pentru care a omologat raportul și apoi a fost înlăturată proba cu expertiza tehnica în specialitatea auto.

Consideră că, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., instanța de apel era ținută să stăruie prin toate mijloacele legale să afle adevărul judiciar în cauză și să administreze toate probele necesare, nu să pedepsească justițiabilii, având în vedere că instanța a omologat raportul de expertiză auto, ca apoi în motivare să justifice că "nu este suficientă pentru a fundamenta soluția instanței".

Sub un alt aspect, apreciază că instanța nu a aplicat corect art. 481 C. proc. civ. privind neînrăutățirea situației în propria cale de atac.

Or, instanța de fond analizând mai bine probele din dosar a admis trei din cele patru capete de cerere și astfel a acordat o sumă modică în total de 96000 de RON față de instanța de apel care a admis parțial doar primul capăt de cere acordând doar 54774 RON.

Conchizând, solicită instanței de recurs să rețină incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru neadministrarea probei cu expertiză contabilă, neadministrarea corectă a acestei probe, a probei cu expertiză auto, precum și neaplicare corectă a art. 481 C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciază ca fiind încălcate dispozițiile art. 425 C. proc. civ., întrucât instanța nu a motivat corect valoarea prejudiciului de la capătul 1 de cerere referitor la valoarea reparării motorului la producător, a justificat interpretând greșit documente din dosar (factura citată nu este urmare a unei evaluări) și pentru că la dosar exista ofertă de preț pentru motor reparat la producător (49523 Euro și manoperă de înlocuire de 4950 Euro).

De asemenea, consideră că instanța nu a motivat de ce nu a admis capătul de cerere numărul 2 referitor la diferența de preț dintre valoarea pieselor noi ce trebuiau folosite la reparație și cele recondiționate care au fost ilegal montate pe autovehiculul din această speță.

Totodată, cât privește repararea prejudiciului cauzat, art. 1531 C. civ. instituie principiul reparării integrale, iar prin probele expuse mai sus s-a făcut dovada faptului că sunt îndeplinite condițiile legii pentru a se institui principiul reparării integrale a prejudiciului.

Mai arată că instanța nu a motivat de ce nu a admis capătul de cerere numărul 3 referitor la ce reprezintă contravaloare combustibil consumat în plus de autocamion de la 18.07.2014 până la 21.03.2016.

Tot cu referire la incidența motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și de aceea nu a fost admis capătul de cerere numărul 4 referitor prejudiciu material suferit de reclamantă ca urmare a imposibilității executării contractelor încheiate din cauza indisponibilizării autovehiculului.

În dezvoltarea motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, care reglementează răspunderea civilă (art. 1357 C. civ.), dar și cu încălcarea normelor de drept material referitoare la rolul judecătorului (ar. 22 C. proc. civ.).

Astfel, instanța a respins depunerea probelor cu înregistrări audio de unde reieșea că directorii de la B. în urma ultimei intervenții din Ciorogirla când au văzut rezultatele consumului înregistrat de 27 litri la 100 km în testele de consum din 11.03.2015 au recunoscut că nu mai știu ce să îi facă, pentru a funcționa normal, această proba fiind evident potrivnica afirmațiilor avocaților Scania prin conform cărora autovehiculul funcționa perfect în urma reparației. Această probă este de pusă la dosar și certifică faptul că aceștia știau că nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale și nu au reparat, astfel încât să funcționeze normal.

Sub un ultim aspect, precizează că a depus la instanța de apel cerere de îndreptare a erorii materiale, referitoare la suma de 58387,52 RON FĂRĂ TVA a facturii x/23.03.2015 se regăsește în interiorul deciziei în patru locuri unde trebuie corectat, mai exact de 3 ori în considerente (2 ori la pagina 6 și o dată la pagina 7) și o dată în dispozitivul deciziei la pagina 7.

De asemenea, eroarea materială care trebuie îndreptată referitoare la data de început a contractului nr. x/01.11.2014, încheiat cu societatea S.C. E. S.R.L. se găsește de 3 ori în interiorul deciziei nr. 651/A-COM -17.12.2021.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

După o scurtă descriere a situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, nemotivarea hotărârii atacate cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

Nu numai că soluția instanței de apel de a compensa cheltuielile de judecată este nemotivată, dar această soluție, apreciază recurenta, este și contrară dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.:

"Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului)".

Prin urmare, consideră că soluția este contrară deciziei de anulare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei-pârâte, soluția instanței de admitere în parte a primului capăt de cerere este nelegală, având în vedere că este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează răspunderea civilă (art. 1357 și urm, C. civ.), devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, susține recurenta, instanța nu analizează deloc condiția legăturii de cauzalitate, pronunțând astfel o hotărâre contrară dispozițiilor art. 1357 C. civ., care impun îndeplinirea cumulativă a tuturor celor patru condiții pentru angajarea răspunderii civile.

De asemenea, cât privește prejudiciul, suma de bani la plata căreia a fost obligată pârâta Scania nu se circumscrie noțiunii de prejudiciu, din moment ce valoarea reparației finale suportate integral de Scania nu reprezintă o pagubă în patrimoniul intimatei.

Sub un alt aspect, critică decizia recurată, motivat de împrejurarea că aceasta conține motive contradictorii, în ceea ce privește importanța pe care instanța de apel o acordă raportului de expertiză întocmit de expertul D., devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, concluziile instanței sunt vădit contradictorii, câtă vreme un raport de expertiză nu poate fi înlăturat din materialul probatoriu ca fiind subiectiv și lipsit de fundamentare tehnică, însă, același timp, același raport să stea la baza motivării instanței ca fiind o probă pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Tot subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., consideră că decizia atacată este nemotivată sau insuficient motivată în ceea ce privește condițiile răspunderii civile contractuale.

Astfel, nu există absolut nicio motivare în ceea ce privește condiția prejudiciului și, de asemenea, în cuprinsul deciziei recurate nu se găsește absolut nicio referire la argumentele invocate de Scania cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta B. S.R.L..

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 decembrie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile au formulat puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârilor recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele (ex. expertiza tehnică în specialitate auto, probe referitoare la cuantumul reparațiilor, expertiza contabilă, expertiza extrajudiciară etc.), precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză și de administrare a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se invocă anumite dispoziții legale (ex: art. 1357 C. civ., art. 481 C. proc. civ., art. 425 C. proc. civ., art. 22 C. proc. civ. etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, întreaga construcție a recursului pârâtei, declarat împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 și 25 august 2021, precum și împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, vizează exclusiv greșita stabilire a situației de fapt, ceea ce nu poate forma obiectul controlului în această fază procesuală.

Cu referire la încheierile recurate, pârâta a precizat că înțelege să declare recurs împotriva încheierii de ședință din 23.10.2020, "în care s-a acceptat a treia expertiza auto tehnică, pe care nu s-a întemeiat chiar dacă a omologat-o" și împotriva încheiere de ședință din 25.08.2021, prin care instanța, "nemotivat nu a mai administrat expertiza tehnică în specialitatea contabilitate și a cerut fiecărei părți să justifice câte un un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferențe de valoare".

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 și 25 august 2021 și deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Prin susținerile formulate, recurenta-pârâtă B. S.R.L. aduce în discuție situația de fapt și aprecierea probatoriului cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, aspecte ce vizează, în realitate temeinicia deciziei atacate, necenzurabilă în recurs, fără a reuși să facă o trimitere argumentată la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate.

Totodată, simpla nemulțumire a recurentei-pârâte cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către pârâtă sunt aspecte care nu justifică invocarea motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, și atunci când recurenta susține că hotărârea atacată este insuficient motivată și contrară dispozițiilor art. 1357 C. civ., aceasta impută în realitate instanței tot greșita stabilire a situației de fapt, în raport de probe, fără a arăta în concret în ce constă contradictorialitatea deciziei ori de ce este eronat raționamentul instanței de apel.

Chestiunile aduse în discuție vizează exclusiv aspecte factuale ale cauzei a căror apreciere intră în atribuția instanțelor devolutive.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Așa fiind, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 și 25 august 2021 și deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.