ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 11.10.2023, reclamanta Compania Națională de Transport al A. S.A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 36636,24 RON, reprezentând contravaloare factură, precum și cheltuieli de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 6051/2024 din data de 19 septembrie 2024, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Pitești, secția Civilă a reținut dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, așa cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 26/2022 publicată în Monitorul Oficiul nr. 272/21.03.2022, care a intrat în vigoare la data de 21.03.2022. Cum prezenta cerere a fost înregistrată la data de 11.10.2023, data la care norma de competență materială era deja în vigoare, s-a apreciat că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în raportul de obiectul acesteia, secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 35/2025 din 16 ianuarie 2025, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamant, ca neîntemeiată, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Argeș, secția Civilă a reținut dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 potrivit cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative reclamantul se adresează instanței de la sediul/domiciliul său sau instanței de la sediul autorității contractante.

Potrivit celor indicate în cererea de chemare în judecată reclamanta Compania Nationala de Transport al A. S.A. are sediul în București, str. x, acțiunea în contencios administrativ promovată de acesta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței din circumscripția teritorială a localității de la sediul acesteia, respectiv Tribunalul București.

Totodată, instanța a reținut că în cuprinsul contractului de execuție lucrări nr. x din data de 21.12.2017 părțile au prevăzut în art. 28.2 că "În cazul în care nu reușesc să soluționeze pe cale amiabilă disputele sau neînțelegerile în termen de 15 zile de la începerea tratativelor, soluționarea acestor divergențe vor fi supuse spre soluționare instanțelor judecătorești competente de pe raza teritorială a achizitorului."

Prin articolul menționat mai sus părțile au redat conținutul dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, stabilind că litigiile vor fi soluționate de instanța competentă, în speță tribunalul, de pe raza teritorială a achizitorului, respectiv de pe raza teritorială a Compania Nationala de Transport al A. S.A..

Prin sentința civilă nr. 6549 din data de 19 iunie 2025, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Argeș, secția Civilă, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut dispozițiile Legii nr. 99/2016 și art. 53 din Legea 101/2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Acțiunea principală (introdusă la data de 11.10.2023) decurge din executarea contractului administrativ nr. x/21.12.2017, astfel că relevantă pentru stabilirea instanței competente este natura contractului, aceea de achiziție publică.

Înalta Curte constată că sub aspectul instanței competente a soluționa litigiul izvorât din executarea contractului de achiziție publică, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016, respectiv art. 53 alin. (1).

În forma inițială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competența instanței de contencios administrativ toate "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din același act normativ, se statua, în principiu, că "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".

Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competența fiind scindată între instanțele civile și cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competența de judecare a proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanțelor civile, în timp ce instanțele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din același act normativ, doar în ceea ce privește "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor".

Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competența instanțelor civile "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă".

În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competența instanțelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie și la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (11) din același act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele și cererile privind executarea contractelor s-au regăsit și la alin. (1), și la alin. (1

1

) ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Se impune a se arăta și că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016. Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competența instanțelor de contencios administrativ și "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă" și, de asemenea, a fost reglementată calea de atac a apelului la instanța de contencios administrativ în ceea ce privește hotărârile pronunțate în primă instanță, în soluționarea "litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative", adică a litigiilor reglementate de art. 53 alin. (1).

În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competența de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice aparține secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a inițiat procedura de achiziție.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 11/2023: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, respectiv completurilor specializate în achiziții publice, iar competența teritorială este una alternativă, astfel că reclamanta avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamanta nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

Or, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de la sediul său, aflat în circumscripția teritorială a Tribunalului Argeș, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al reclamantei.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Compania Nationala de Transport al A. S.A. și pe pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.