ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția Civilă la 16 decembrie 2015, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. pentru ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 415.405,05 RON reprezentând contravaloarea contribuției pentru cogenerare de înaltă eficiență a prestării serviciilor de transport al energiei electrice și contravaloarea facturilor de penalități calculate pentru neplata la scadență a sumelor de bani datorate de către debitoare, emise de creditoare ca urmare a prestării serviciilor, sumă detaliată în documentele cu rol probator și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1164, art. 1164, art. 1166, art. 1170, art. 1270, art. 1271 alin. (1), art. 1272, art. 1516, art. 1521, art. 1522, art. 1523, art. 1530, art. 1531, art. 1535 și art. 1548 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 200 din 14 mai 2016, Tribunalul Argeș, secția Civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, care, prin sentința civilă nr. 229 din 19 martie 2018 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând, că există un conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a trimis dosarul la Curtea de Apel Pitești, pentru soluționarea conflictului de competență.

Curtea de Apel Pitești, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit prin sentința civilă nr. 41/F/CC competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

La 8 aprilie 2016 prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că și-a micșorat cuantumul obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei doar la plata sumei de 1820,43 RON reprezentând contravaloarea facturii de penalități nr. 17944/23.03.2016, calculate pentru neplata la scadență a contravalorii contribuției pentru cogenerare de înaltă eficiență în baza contractului x/08.04.2011 precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, s-a admis cererea astfel cum a fost precizată, fiind obligată pârâta S.C. A. S.A. să plătească reclamantei suma de 1820,43 RON, reprezentând contravaloare penalități.

La 31 octombrie 2018, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat completarea sentinței civile nr. 336/2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7759,05 RON, arătând că instanța a omis să se pronunțe pe acest capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr. 439/2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, s-a respins ca nefondată cererea de completare a sentinței civile nr. 336 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, formulată de reclamanta Compania Naționala de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A..

În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că reclamanta a solicitat inițial prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 415.405,05 RON, pentru care a achitat o taxă judiciară în sumă de 7759,05 RON. Ulterior, respectiv la 8 aprilie 2016, reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor la suma de 1820,43 RON, iar taxa de timbru aferentă acestei sume s-a stabilit la suma de 132,4 RON. Instanța a hotărât că nu poate obliga pârâta nici la această sumă în conformitate cu dispozițiile art. 454 C. proc. civ., deoarece acesta a recunoscut pretențiile reclamantului înainte de primul termen de judecată.

Împotriva sentinței nr. 336/2018 a declarat apel reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A., solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, taxă de timbru achitată în dosar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

Prin decizia nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinței nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2015.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444 C. proc. civ.

Prin urmare, în ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, inclusiv a celui vizând cheltuielile de judecată, partea interesată este obligată să solicite completarea hotărârii în condițiile art. 444 C. proc. civ., neavând deschisă calea apelului în acest scop.

Văzând omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor, precum și faptul că ulterior s-a solicitat completarea hotărârii în conformitate cu art. 444 C. proc. civ., iar instanța a soluționat cererea prin sentința nr. 439/4.12.2018, instanța de apel a constatat că această cale ordinară de atac este inadmisibilă, în condițiile în care s-a solicitat cenzurarea unei măsuri pe care instanța nu a dispus-o prin sentința nr. 336/2018.

La 18 iunie 2019, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

S-a învederat că instanțele de fond nu au verificat pretențiile reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat, denaturând înțelesul actelor deduse judecății, cauza cererii și adevărul juridic.

Recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 442 - 446 C. proc. civ., prin raportare la art. 454, respectiv art. 1522 - art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.

În opinia recurentei, motivele de nelegalitate au în vedere neregularități de ordin procedural care atrag sancțiunea nulității, în condițiile art. 425 C. proc. civ., respectiv producerea unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, respectiv a hotărârii atacate, conform art. 175 C. proc. civ.

S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 477 C. proc. civ. instanța de apel este ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Recurenta a învederat că tribunalul a admis acțiunea precizată de reclamantă, obligând pârâta să plătească suma de 1820,43 RON, reprezentând contravaloarea facturilor de penalități, instanța omițând să se pronunțe și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, având în vedere soluția incompletă pronunțată de Tribunalul Argeș prin sentința nr. 336 din 25 septembrie 2018, reclamanta a depus la 31 octombrie 2018 o cerere de completare a hotărârii, iar prin recursul pendinte s-au formulat critici împotriva hotărârilor pronunțate în cauză sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite în cauză.

S-a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 454 C. proc. civ., în sensul că, deși pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei înainte de primul termen de judecată, nu poate fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a fost pusă în întârziere prin somația nr. 36932/8.10.2015 aceasta beneficiind de un termen de 15 zile de la data primirii notificării.

Astfel, fiind de drept în întârziere, s-a susținut că pârâtei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1522 alin. (5) C. civ. referitoare la plata într-un termen rezonabil, pentru a putea fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.

La 24 iulie 2019, intimata-pârâtă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 445 C. proc. civ., potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444 C. proc. civ.

Totodată, intimata a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de apel, în sensul respingerii obligației de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în fond, apel și recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile formulând puncte de vedere.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 au fost respinse excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, invocate de intimata-pârâtă A. S.A., prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte a reținut că decizia atacată face parte din categoriile de hotărâri prevăzute de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs iar excepția nulității recursului a fost reținută ca neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost invocate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin aceeași încheiere, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a constatat suspendată judecata de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Înalta Curte, la termenul din 13 octombrie 2020, după repunerea pe rol a cauzei, a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin apelul exercitat împotriva sentinței nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția Civilă, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat admiterea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, taxă de timbru achitată în dosar având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Prin decizia atacată cu prezentul recurs, instanța de apel a respins apelul ca inadmisibil reținând că, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444 C. proc. civ.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanțele de fond nu i-au verificat pretențiile prin prisma temeiului de drept invocat, fiind interpretate greșit dispozițiile art. 442 - 446 C. proc. civ., prin raportare la art. 454 C. proc. civ., respectiv art. 1522 - art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.

Criticile sunt nefondate având în vedere că cererile asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat sunt supuse procedurii obligatorii prevăzute de art. 445 C. proc. civ. în ceea ce privește posibilitatea completării hotărârii.

Soluția este justificată de faptul că, prin intermediul căilor de atac, nu se pot cenzura decât aspectele care au format obiectul analizei instanțelor inferioare, or, completarea unei hotărâri vizează aspecte asupra cărora nu s-au pronunțat instanțele, prin urmare controlul judiciar nu se poate exercita.

Având în vedere că recurenta-reclamantă a suspus controlului judiciar exercitat de instanța de apel pronunțarea asupra unei cereri care nu a primit rezolvare în fața primei instanțe, în mod corect a fost respins apelul ca inadmisibil reținându-se că partea nu are deschisă calea de atac a apelului în această situație întrucât există o procedură specială obligatorie reglementată de art. 442-445 C. proc. civ. de la care nu se poate deroga.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În aceste condiții, criticile privind aspectele de fond cu privire la temeinicia cererii de acordare a cheltuielilor de judecată vor fi înlăturate întrucât acestea nu pot fi invocate decât în cadrul procedurii prevăzute de art. 442-445 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 octombrie 2020.