ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1560/2024

HOTĂRÂRE

11.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1560/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență materială procesuală, reține următoarele:

I. Circumstanțele și obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 iunie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) a solicitat obligarea pârâtului A., în solidar cu pârâtul B. (devenită ulterior C. SRL), în calitate de comitent al acestuia, la plata sumei de 48.877,85 RON, compusă din 48.590,85 RON, achitată către autoritățile din Germania cu comisionul bancar aferent (10.450,18 EUR plată și 3,50 EUR comision bancar) și 287,00 RON pentru traducerea de documente; 3.309,17 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 48.590,85 RON, calculată până la 20 martie 2019 inclusiv (data depunerii prezentei acțiuni); la plata dobânzii legale aferente sumei de 48.877,85 RON, de la data formulării prezentei acțiuni până la achitarea debitului; suma de 1.043,38 RON, reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate.

Prin sentința civilă nr. 2174 din 30 martie 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de pârâta C. S.R.L., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Prin sentința civilă nr. 55 din 23 martie 2022, Judecătoria Topoloveni a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, către pârâta C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 4224 din 20 decembrie 2022, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin încheierea din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Pitești, reținând că decizia civilă atacată a fost pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă de drept comun, prin urmare, instanța superioară este Curtea de Apel Pitești, ca instanță de recurs, iar secția corespunzătoare este secția I civilă, singura competentă material procesual să soluționeze calea de atac exercitată, potrivit deciziei nr. 4/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin încheierea din 7 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Această instanță a reținut că nu este incidentă dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 4/2023, având în vedere că aceasta stabilește o normă generală de competență, iar nu una specială, care este stabilită prin interpretarea emisă de aceeași instanță în decizia nr. 13/2020, prin care s-a stabilit că "În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate."

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cele două secții are Curții de Apel Pitești și-au declinat reciproc competența în legătură cu soluționarea recursului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 4224 din 20 decembrie a Tribunalului Argeș, secția civilă.

În conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, "ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Rezultă astfel că, dacă necompetența materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției de necompetență nu mai este posibilă în calea de atac.

În soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte constată că excepția de necompetență materială procesuală nu a fost invocată în fața instanței de apel, Tribunalul Argeș, secția civilă, care prin încheierea din 25 noiembrie 2022 a rămas în pronunțare asupra apelului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 55 din 23 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Topoloveni. Prin urmare, aspectul competenței materiale procesuale de soluționare a prezentului litigiu a fost tranșat definitiv în fața instanței de apel, cauza fiind soluționată în fond de către un complet civil de drept comun din cadrul secției civile a Tribunalului Argeș, iar nu de către o secție specializată.

Competența instanței de recurs, fiind una derivată, se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în apel. În măsura în care necompetența materială, inclusiv cea procesuală, nu a fost invocată în termenul legal, respectiv la primul termen de judecată în fața primei instanțe la care părțile legal citate pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv, iar instanța sesizată devine competentă să judece litigiul, prin efectul unei prorogări de competență sui generis, chiar dacă în mod normal nu ar fi fost competentă să judece astfel de litigii.

Argumentele expuse sunt susținute de jurisprudența obligatorie a instanței supreme. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 26 iunie 2023, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și, în consecință, a stabilit:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)".

S-a reținut că, aplicând principiul competenței derivate problemei de drept ce constituie obiect al recursului în interesul legii, rezultă că, "atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă."

Raportat la circumstanțele cauzei, se observă că ne aflăm în ipoteza în care litigiul a fost soluționat, în apel, de o instanță de fond care este structurată în formațiuni de judecată specializate (Tribunalul Argeș), astfel că în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar va fi respectată specializarea instanței de apel, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.