ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11858/2022 din 11 noiembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Iași – secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, urmare a solicitărilor instanței, la data de 05.10.2022, reclamantul a precizat că, din eroare, a depus acțiunea la Judecătoria Iași, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în raza căreia domiciliază pârâtul A.. Totodată, la data de 02.11.2022, reclamantul a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în raza căreia își are sediul societatea pârâtă.

Reținându-se că este incertă adresa societății pârâte, în raport cu dispozițiile art. 94 și 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competentenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 20 martie 2023, sub același număr.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, reclamantul a introdus acțiunea la Judecătoria Iași, excepția necompetenței teritoriale nefiind invocată de către niciunul dintre pârâții chemați în judecată.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține instanței sesizate de reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civililă la data de 14 noiembrie 2023, sub același număr de dosar.

Cauza are ca obiect acțiunea în regres formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 132/2017, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubirilor cauzate ca urmare a accidentului de circulație produs în Germania de către un autoturism neasigurat pentru răspundere civilă auto.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pentru ipoteza pluralității de pârâți, art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia iar, potrivit art. 116 din același cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, în cauză, acțiunea fiind introdusă împotriva a doi pârâți, competența teritorială este alternativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., spre deosebire de necompetența de ordine publică, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 130 alin. (4) din același cod, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a depus cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Aceste texte de lege impun observația că necompetența teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanța sesizată, din oficiu.

Ca o consecință, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetența instanței sesizate de reclamant, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluționeze cauza.

În cauză, se reține că niciunul dintre pârâți nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Iași sesizate de reclamant. Dimpotrivă, reclamantul este partea care, prin note scrise, a arătat că, din eroare, cererea a fost depusă la Judecătoria Iași, solicitând declinarea cauzei, mai întâi, la Judecătoria Sectorului 1 București iar, ulterior, la Judecătoria Buftea.

Se constată, așadar, că invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată, din oficiu, de către Judecătoria Iași – secția Civilă la termenul de judecată din 10 noiembrie 2022 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale sus menționate.

Prin urmare, dat fiind că excepția de necompetență nu a fost invocată în mod procedural, respectiv de partea îndreptățită să o invoce și la termenul stipulat de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența Judecătoriei Iași, în calitate de instanță învestită prin cererea de chemare în judecată, s-a acoperit în mod definitiv, acesteia revenindu-i competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași – secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași – secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.