ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2025

HOTĂRÂRE

14.10.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă, la 8 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și cu intervenientul-forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 18.669,49 RON, constând în prejudiciul cauzat de intervenientul-forțat prin fapta culpabilă, reprezentând contravaloarea manoperei și a pieselor necesare reparării autoturismului implicat în evenimentul rutier, precum și a dobânzii legale calculate de la data formulării notificării. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.349 alin. (1) și alin. (2), art. 1.357, art. 1.381, art. 1.516 și art. 2.224 C. civ., prevederile Legii nr. 136/1995, actualmente Legea nr. 132/2017, precum și Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România.

Prin încheierea din 22 februarie 2023, rămasă definitivă prin încheierea nr. 41 din 8 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Iași, secția Civilă, s-a anulat, în parte, cererea de chemare în judecată, în privința celui de-al doilea petit, vizând solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, întrucât acesta nu s-a conformat, în termenul legal obligației de a preciza valoarea acestuia, necesară stabilirii cuantumului taxei judiciare de timbru aferente.

La 21 decembrie 2022, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, sub nr. x/2022, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., prin care a solicitat obligarea pârâților Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România și B. S.R.L. și a intervenientului-forțat C. la plata sumei de 19.141,19 RON, reprezentând contravaloare tractare, piese, materiale și manoperă efectuate la autoturismul implicat în evenimentul rutier, precum și a penalităților de 0,2%, calculate pe fiecare zi de întârziere, la suma solicită, începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1.270 C. civ., art. 194 și art. 453 C. proc. civ., Legea nr. 132/2017 și Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România.

Prin încheierea nr. 634 din 17 octombrie 2024, s-a admis excepția conexității, invocată de pârâta B. S.R.L. și s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă, care prin sentința civilă nr. 17430/2024 din 11 noiembrie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, deși în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă reclamantul are un drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, în raport cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 115 C. proc. civ., în cauză, acestea sunt Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Piatra Neamț și Judecătoria Roman. Or, niciuna dintre părțile litigiului nu are domiciliul, sediul sau reședința în circumscripția Judecătoriei Iași și nici bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat nu se află în raza acestei instanțe judecătorești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă, sub același număr, iar prin sentința civilă nr. 6251/2025 din 6 mai 2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei Iași și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat de drept judecata și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În considerentele sentinței, s-a arătat că dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 115 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. reglementează o competență de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Prin urmare, deși reclamantul a sesizat o altă instanță decât una dintre cele competente potrivit legii în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, în condițiile în care excepția necompetenței nu a fost invocată de către pârât, în termenele prevăzute de lege, instanța de judecată nu o putea invoca, din oficiu, astfel că revine Judecătoriei Iași competența soluționării litigiului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16 iunie 2025, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererile de chemare în judecată, conexate, formulate de reclamanții A. și D., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și intervenientul-forțat C., prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului cauzat de către acesta, prin fapta sa culpabilă, demers judiciar întemeiat pe dispozițiile răspunderii civile delictuale, ale Legii nr. 132/2017 și Normei nr. 20/2017 privind asigurările auto din România.

În privința competenței teritoriale, Înalta Curte reține că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilește o regulă generală, aplicabilă în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă, care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile art. 115 C. proc. civ. prevăd o competență specială în materia asigurărilor, arătând că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Competența teritorială în litigiile grefate pe raporturi de asigurare este de ordine privată și alternativă, atrăgând incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ. și, spre deosebire de necompetența de ordine publică, poate fi invocată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Totodată, alin. (4) al aceluiași articol statuează că, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Din interpretarea acestor norme legale rezultă că necompetența teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanța sesizată, din oficiu, astfel că, dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetența instanței sesizate de reclamantă, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluționeze cauza.

Actele dosarului relevă că pârâta nu a depus întâmpinare și nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Iași, secția Civilă, sesizată de reclamant, astfel încât invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată, din oficiu, de către Judecătoria Sectorului 2 București la termenul de judecată din 6 mai 2025, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.

Prin urmare, având în vedere că excepția necompetenței nu a fost invocată în mod procedural, respectiv de partea îndreptățită să o invoce, și în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența Judecătoriei Iași, în calitate de instanță învestită prin cererea de chemare în judecată, s-a consolidat în mod definitiv, aceasta devenind singura instanță competentă să soluționeze litigiul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.