ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2295/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași – secția Civilă la 26.06.2020, reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar CITR Filiala Cluj, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. – Agenția Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intervenientul C., să oblige pârâta să-i plătească suma de 32.724 RON, reprezentând despăgubiri, penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la 04.05.2018 până la achitarea integrală a debitului și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9497/20.09.2021, Judecătoria Iași – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 107 alin. (1) și 115 alin. (1) C. proc. civ.. și a reținut că, în materia asigurărilor, competența teritorială este una absolută, specială, respectiv cea atrasă de sediul asigurătorului și de domiciliul asiguratului. Cum în cauză atât sediul asigurătorului, cât și domiciliul asiguratului sunt situate în București, a apreciat că Judecătoriei Sectorului 1 București îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 1 București – secția I Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 3918/15.04.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, prin încheierea din 23.11.2020, Judecătoria Iași s-a declarat competentă în soluționarea cauzei, iar la 14.06.2021, când a repus cauza pe rol, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 9497/20.09.2021, cu încălcarea art. 131 C. proc. civ. A subliniat că, potrivit art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (2) C. proc. civ., prima instanță sesizată a devenit competentă ca urmare a încheierii interlocutorii pronunțate asupra competenței, așa încât nu mai putea pune în discuție necompetența sa.

De asemenea, a mai reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în prezenta cauză competența teritorială este alternativă, astfel că reclamantul are dreptul de opțiune între instanța de la domiciliul pârâtului și cele prevăzute la art. 115 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente și prevederile art. 109 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurărilor, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Așadar competența teritorială în materia asigurărilor este alternativă, iar nu exclusivă.

Articolul 129 alin. (2) C. proc. civ. enumeră situațiile în care necompetența este de ordine publică (când se încalcă competența generală, materială și cea teritorială exclusivă).

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în toate celelalte cazuri – așadar, și când competența teritorială este alternativă, ca în speță –, necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

În prezenta cauză, necompetența teritorială a primei instanțe nu a fost invocată de pârâtă potrivit normei de procedură anterior evocată, astfel că, față de prevederile legale citate mai sus, nici Judecătoria Iași nu o putea invoca, din oficiu, consolidându-i-se astfel competența de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2023.