ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2023

HOTĂRÂRE

15.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 25.10.2021 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 43240/13.09.2021 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 8.535,58 BGN, echivalentul a 21.589,04 RON, reprezentând creanță de asigurări.

Prin sentința civilă nr. 1521/13.09.2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Instanța a reținut că litigiului îi este aplicabilă Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la 25.10.2021, dată la care dispozițiile art. 13 alin. (5) stabileau că revine instanțelor civile competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților. În considerarea sumei respinse prin decizia contestată, inferioară valorii-prag de 200.000 RON, a apreciat incidente prevederile art. 94 pct. (1) lit. k) C. proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 2 București – secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 16244/12.12.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că aplicabilă cauzei este Legea nr. 213/2015 în vigoare la data emiterii deciziei contestate, 13.09.2021, și, deci, calea de atac împotriva acesteia este contestația la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în 10 zile de la data comunicării. Instanța a apreciat că procedurile administrative în curs la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021 trebuie privite distinct de cele finalizate deja la acel moment, prin emiterea de către pârât a actului administrativ; a statuat că, în cazul celor din urmă, soluționarea căii de atac revine instanței de contencios administrativ, întrucât, similar hotărârilor judecătorești, care rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, actele administrative emise sub imperiul unui act normativ rămân supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul emiterii lor. De asemenea, a apreciat că, dacă s-ar reține că normele O.U.G. nr. 102/2021 sunt de imediată aplicare, acest act normativ ar retroactiva.

Înalta Curte, luând act de existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

În litigiul pendinte, reclamanta contestă decizia nr. 43240/13.09.2021 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, iar demersul judiciar a fost promovat la 25.10.2021. Cele două instanțe care au generat conflictul negativ de competență au statuat diferit asupra momentului relevant pentru determinarea instanței competente și asupra conflictului de drept intertemporal generat de adoptarea O.U.G. nr. 102/2021; în viziunea Curții de Apel București, competența se raportează la data introducerii cererii, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că data emiterii deciziei contestate fixează căile de atac ce pot fi exercitate.

Înalta Curte va soluționa prezentul conflict de competență prin raportare la art. 24 C. proc. civ., care conține regula generală privind aplicarea legii noi de procedură civilă numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

În acest cadru, instanța supremă amintește că la adoptarea O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a arătat că reglementarea vizează transpunerea litigiilor derivate din Legea nr. 213/2015 din competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București în competența instanțelor civile, de drept comun. În acest sens, nota de fundamentare care însoțește, în temeiul art. 30 din Legea nr. 24/2000, O.U.G. nr. 102/2021, subliniază că între modificările preconizate prin actul normativ se regăsește și "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plății sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanță de urgență prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanțele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel București), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ.. (…)".

Prin O.U.G. nr. 102/2021, litigiile au fost transferate din competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în cea a instanțelor civile, de drept comun, concordant cu natura civilă pe care o au atât actele emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, cât și drepturile dobândite de creditorii de asigurări, titulari ai cererilor de despăgubire sau de plată. Între creditorii de asigurări și Fond nu se naște un raport juridic distinct de cel care exista între creditorul de asigurări și asigurătorul debitor; creanțele de asigurare derivă din raporturi juridice care sunt și continuă să fie raporturi juridice civile.

Articolul VI al O.U.G. nr. 102/2021 nu este relevant pentru determinarea competenței judiciare, întrucât se referă la procedurile administrative începute și nefinalizate la intrarea în vigoare a actului normativ modificator; în cauza de față, decizia Fondului a fost emisă la 13.09.2021, acest moment marcând doar epuizarea procedurii administrative.

Incidența legii de procedură aplicabile se stabilește nu în raport cu data finalizării procedurii administrative, ci, așa cum impune art. 24 C. proc. civ., în considerarea datei demarării procedurii judiciare.

În speță, aceasta a fost declanșată la 25.10.2021, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021.

De aceea, văzând dispozițiile art. 24 C. proc. civ. și ale art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 în vigoare la data sesizării, Înalta Curte constată că litigiul dintre părți, inițiat ulterior datei când O.U.G. nr. 102/2021 a intrat în vigoare, revine spre soluționare instanței civile competente potrivit dreptului comun.

Având în vedere considerentele expuse mai sus și luând act că valoarea obiectului cererii este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 107 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.