ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1085/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosarul nr. x/2021, la data de 26 martie 2021, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.621.288,75 RON și a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data efectuării plății despăgubirilor și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 189 din 3 noiembrie 2021, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții și a declinat cauza spre competentă soluționare secției I civile a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere împrejurarea că secția I civilă judecă toate raporturile juridice de drept civil deduse judecății, cu excepția celor privind raporturilor juridice contractuale în care părți sunt profesioniștii care sunt de competența secției a II-a. Faptul că o parte din proces este o persoană juridică nu atrage automat competența secției a II-a, deoarece profesioniștii sunt părți și în litigiile de muncă și în litigiile civile care nu au la bază răspunderea civilă contractuală sau întemeiată pe legile speciale de drept comercial, precum și în litigiile privind relațiile cu autoritățile publice, raporturi care sunt de competența secției I Civile sau a secției de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, la 8 noiembrie 2021, sub dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 138/2022 din 7 aprilie 2022, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis cererea reclamantului.

Astfel, prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 1.621.288,75 RON. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a promovat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, sub dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin procesul-verbal emis în data de 9 iunie 2022 de președintele secției I Civile a Curții de Apel Galați, s-a dispus înaintarea dosarului pentru o nouă repartizare aleatorie secției competente după materie, conform dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel cum a fost aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă din cadrul Curții de Apel Galați, sub dosarul nr. x/2021, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 22 iunie 2022.

2.1. Prin decizia civilă nr. 235/A din 22 iunie 2022, secția a II-a civilă a Curții de Apel Galați a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Galați.

În considerente, s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, iar organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94 - art. 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

S-a mai reținut că, potrivit statuărilor constante ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii; Decizia nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 5161 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018).

Astfel, dosarul fiind judecat în fond de secția I Civilă a Tribunalului Vrancea, calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 138 din 7 aprilie 2022 trebuie să fie judecată de secția I Civilă a Curții de Apel Galați.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Galați la data de 12 iulie 2022, sub nr. x/2021***

2.2. Prin încheierea pronunțată la 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă, astfel cum rezultă din sentința civilă apelată, recuperarea, pe calea unei acțiuni în regres, a sumelor achitate de asigurător, cu titlu de despăgubiri, pentru prejudiciul produs printr-un accident rutier în care a fost implicat vehiculul pârâtei, acțiune întemeiată pe Legea nr. 132/2017.

Prin Hotărârea colegiului de conducere nr. 4/2021 a Curții de Apel Galați s-a stabilit că, începând cu data de 1 februarie 2021, intră în competența secției a II-a Civile cauzele reglementate de Legea nr. 132/2017, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, inclusiv acțiunile privind plata despăgubirilor provenite din accidente de circulație, derivate din Legea nr. 136/1995, abrogată de Legea nr. 132/2017.

Având în vedere că obiectul cauzei de față are o natură comercială și se circumscrie Legii nr. 132/2017, iar la nivelul instanței, prin hotărâre de colegiu, s-a stabilit competența materială procesuală de soluționare a acestor litigii de către secția specializată, s-a stabilit că soluționarea apelului revine secției a II-a Civile a Curții de Apel Galați.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 20 februarie 2023.

Prin încheierea numărul 802 pronunțată la data de 4 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat soluționarea conflictului de competență în favoarea secției I Civile. Pentru a pronunța această soluție, secția a II-a a Înaltei Curți a reținut faptul că potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., "Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict", iar, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (2) C. proc. civ., "Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înainte căreia s-a ivit conflictul". În cauză, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este secția corespunzătoare secției I Civile a Curții de Apel Galați înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență, astfel că s-a dispus declinarea competenței soluționării conflictului negativ de competență în favoarea acestei secții.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secției I Civile la data de 27.04.2023, sub numărul de dosar x/2021

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă este sesizată cu un conflict negativ de competență materială procesuală, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între secția a II-a Civilă a Curții de Apel Galați și secția I Civilă a Curții de Apel Galați.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.621.288,75 RON și a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data efectuării plății despăgubirilor și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Cauza a fost soluționată, în fond, prin sentința civilă 138 din 7 aprilie 2022 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, secția I civilă. Această secție a fost învestită cu soluționarea cauzei ca urmare a declinării competenței de soluționare de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea, dispusă prin sentința civilă nr. 189 din 3 noiembrie 2021.

Împotriva sentinței nr. 138 din 7 aprilie 2022 a declarat apel pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.).

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că "există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere".

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții ale Curții de Apel Galați, respectiv între secția a II-a Civilă și secția I Civilă, aceasta din urmă fiind secția în fața căreia s-a ivit conflictul de competență.

Este vorba, așadar, de competența materială procesuală (specializată), astfel cum în mod consecvent instanța supremă - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudențială (cu titlu de exemplu, deciziile RIL nr. 18/2016 și 17/2018) - a statuat asupra distincției între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe, și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății și căreia i se subsumează și competența specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările și modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menționată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Înalta Curte constată că, în primă instanță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată de secția I Civilă a Tribunalului Vrancea ca urmare a declinării competenței în favoarea acestei secții de către secția a II-a civilă, fără ca în fața acestei instanțe să fie ridicată problema competenței materiale procesuale.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Pe de altă parte, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Regula enunțată privind invocarea necompetenței primei instanțe operează în ceea ce privește competența materială, indiferent de criteriul de stabilire, respectiv după materie și/sau după valoarea sau obiectul cererii.

Pe acest temei, dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției necompetenței nu mai este posibilă în calea de atac.

În acest sens sunt și dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat în sensul că dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. De asemenea, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.

Pentru că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet de drept comun, iar acesta nu a invocat necompetența materială a acestei instanțe, dar și pentru că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu dă posibilitatea invocării din oficiu a necompetenței materiale de către instanța de control judiciar, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe va fi soluționată de către secția I Civilă, întrucât aceasta este instanța superioară primei instanțe ce s-a pronunțat pe fondul cauzei. Aceasta nu mai poate pune în discuție, în calea de atac, competența funcțională a secției sub aceleași aspecte.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2023.