ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, la 4 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 200.000 euro, cu titlu de daune morale, și suma de 6.557,56 RON, cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare și actualizarea despăgubirilor cu rata inflației BNR, începând cu data săvârșirii faptei ilicite, respectiv 8 august 2020, și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.381, art. 1.390, art. 1.391 și ale art. 1.392 C. civ. coroborate cu dispozițiile Normei nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, și ale Deciziei Comisiei Europene privind aplicarea Directivei nr. 103/2009 a Consiliului privind controlul asigurărilor de răspundere civilă auto.
Prin încheierea nr. 37 din 20 octombrie 2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021*, iar prin sentința civilă nr. 117/2023 din 31 martie 2023, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 6.557,56 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale, iar reclamantul a fost obligat să achite pârâtei suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin încheierea din 17 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, s-a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate, cu consecința admiterii excepției netimbrării și anularea cererii de apel, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a prezentat istoricul litigiului și a susținut că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și că în mod greșit instanța de apel a suspendat judecata apelului deși intimata-pârâtă solicitase judecata în lipsă, în condițiile în care, nefiind achitată anticipat taxa judiciară de timbru datorată în apel, se impunea invocarea excepției netimbrării de către instanță și anularea cererii de apel ca netimbrată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, arătând, în esență, că în mod corect a fost suspendată judecata apelului, prin raportare la dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, sens în care a invocat decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor formulate de intimata-pârâtă și admiterea recursului.
Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauză, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva criticilor formulate și în limitele controlului de legalitate, reține următoarele:
În cauză, recursul are ca obiect încheierea din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamantul A., în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Recursul a fost întemeiat în drept pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în raport cu susținerile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, în realitate, se critică încălcarea unor reguli de procedură, motiv pentru care analiza urmează a fi efectuată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.
Prin sentința civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A., în temeiul art. 250 raportat la art. 262 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a masurilor de executare silita îndreptate împotriva societății de asigurare sau reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".
Prin decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că nu se suspendă de drept căile de atac promovate de debitorul societatea de asigurare sau reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile formulate de unul sau mai mulți creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, introduse pe rolul instanțelor înaintea deschiderii acestei proceduri.
Suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare sau reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un efect al deschiderii procedurii falimentului societății de asigurare. Această suspendare operează prin efectul legii și trebuie numai constatată de instanța de judecată.
Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul-sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului societate de asigurare ce pot afecta patrimoniul acestuia este scopul avut în vedere de textul legal instituit prin art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, indiferent dacă prin acestea se urmărește recuperarea unor creanțe comerciale ori a unor creanțe din asigurări, în condițiile în care această normă nu conține vreo dispoziție de exceptare de la măsura suspendării.
În consecință, raportat la situația juridică a societății B. S.A., care din 9 iunie 2023 se află sub imperiul Legii nr. 85/2014, instanța de apel trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 262 alin. (4) din aceeași lege, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
În aceste condiții, criticile recurentului-reclamant referitoare la prioritatea invocării din oficiu a excepției de netimbrare, asupra căreia instanța de apel trebuia să se pronunțe și să anuleze cererea de apel, nu pot fi primite, raportat la temeiul care a justificat adoptarea măsurii suspendării.
Așadar, în considerarea faptului că suspendarea de drept prevăzută de art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 este obligatorie, nu facultativă, și având în vedere calitatea debitoarei B. S.A., aceea de societate de asigurare față de care s-a deschis procedura falimentului, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus suspendarea judecății apelului de către Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.