ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2023

Ședința publică din data de 6 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 martie 2021 pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie obligată societatea de asigurare să plătească reclamantului, în baza poliței RCA, suma de 281.268,95 RON, reprezentând despăgubiri produse în urma evenimentului rutier din 20.11.2020, penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi întârziere de la data notificării și până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că dosarul de daună a fost soluționat conform legii, evenimentul rutier din 20.11.2020, neputându-se produce în condițiile declarate de părțile implicate.

Prin sentința civilă nr. 11 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul A. a formulat apel, care, prin decizia nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.

În argumentarea cererii, recurentul a susținut, în esență, că instanța de apel nu i-a respectat dreptul la apărare, întrucât s-au acordat două termene de judecată, un termen la care reprezentantul convențional al reclamantului a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale și ulterior a fost în concediu legal de odihnă, iar recurentul, raportat la complexitatea cauzei, nu a fost de acord cu asigurarea substituirii.

Totodată, mai arată recurentul, instanța de apel nu a avut în vedere criticile expuse de către acesta privind nelămurirea unor aspecte esențiale privind dinamica producerii evenimentul asigurat și faptul că expertul desemnat de instanța de fond nu a răspuns la toate obiectivele stabilite, limitându-se în a-și însuși punctul de vederea al expertului.

În opinia sa, instanța de apel în mod greșit și superficial s-a pronunțat asupra solicitării reclamantului de efectuarea a unei noi expertize, care să lămurească aspectele criticate privind dinamica producerii evenimentului rutier precum și cauzele și împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier.

În ceea ce privește culpa în producerea evenimentului rutier, menționează că acest aspect a fost tranșat încă din seara zilei de 20.11.2020 de către agenții rutieri care s-au deplasat la fața locului și care au stabilit culpa în sarcina intervenientului.

Prin urmare, în condițiile în care aspectele reclamate de către recurent ca nefiind elucidate (dinamica producerii evenimentului, întinderea prejudiciului și costul raparațiilor) nu au fost lămurite nici de către instanța de apel, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor și respectării dreptului la apărare.

Prin notele de ședință transmise la 17 ianuarie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamant la 31 martie 2021, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acțiunea promovată, reclamantul A. a solicitat, în baza poliței RCA, obligarea societății de asigurare B. S.A. la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului rutier din 20.11.2020.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte constată că dispozitivul sentinței recurate cuprinde mențiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", însă mențiunea respectivă nu îndreptățește partea să declare calea de atac indicată, având în vedere că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.

În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge, întrucât intimata a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 10.000 RON + TVA cu titlu de onorariu avocațial, iar înscrisurile depuse (aflate la dosar) nu atestă efectuarea acestora, conform art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2023.