ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017, art. 1381 și urm. C. civ., Decizia RIL nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 22/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secții Unite.

Prin sentința civilă nr. 141 din 31 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150.000 de RON cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului din a 11-a zi de la primirea hotărârii judecătorești definitive.

Prin decizia civilă nr. 800 din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, au fost respinse ambele apeluri.

În motivare, recurentul a susținut, în esență, că suma acordată de prima instanță în cuantum de 150.000 RON pentru vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 38-40 de zile de îngrijire medicală este o sumă mare în raport de îngrijirile medicale, urmările accidentului și jurisprudență.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 februarie 2023, intimata-reclamantă A. a invocat excepțiile inadmisibilității recursului potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 decembrie 2022 iar, prin rezoluție, s-a fixat termen de judecată la 18 mai 2023.

Înalta Curte, în ședință publică, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, invocată de intimată, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate într-o acțiune în materia asigurărilor de răspundere civilă reglementată de art. 2223 și urm. C. civ. și Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a optat pentru regula potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 4 februarie 2022, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 18 decembrie 2018, anterior introducerii acțiunii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

În considerarea celor evocate, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei nr. 800/2022 din 26 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Referitor la cererea intimatei A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, respectiv chitanțele nr. 22 din 09.02.2023 și 37 din 12.05.2023, eliberate de Cabinet Individual de Avocat B..

Constatând că recurenta este cea căreia i-a fost respinsă calea de atac și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei nr. 800/2022 din 26 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească intimatei A. suma de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.