ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, la data de 27.05.2021, sub nr. unic 5492/288/2021, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia din urmă la plata sumei totale de 10.940,17 de RON formată din:

- 9.381,07 de RON reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulație;

- 916,50 de RON dobânda legală penalizatoare, calculată de la data plății despăgubirilor până la data introducerii cererii, precum și în continuare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului;

- 303,45 de RON reprezentând contravaloare prestației (constatare avarii) societății B. S.R.L. în dosarul nr. x/2018;

- 339,15 RON contravaloarea prestației societății C. S.R.L. în același dosar de daună. Cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 25

1

din Legea nr. 32/2000 și art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 și art. 1385 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4863 din15 octombrie 2021, Judecătoria Rm. Vâlcea respingând ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul A., a admis cererea reclamantului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) și a obligat pe pârât la plata sumei de 9.381,07 de RON reprezentând despăgubire plătită de către reclamant persoanei prejudiciate în dosarul de daună nr. x/2018, precum și la plata sumei de 642,60 de RON reprezentând cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, achitate în cadrul aceluiași dosar de daună. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, ce se va calcula asupra debitului principal, în cuantum de 10.023,67 de RON, de la data de 23 ianuarie 2019 și până la data plății efective, precum și a sumei de 694,61 de RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 348/A din 5 aprilie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul A..

Împotriva deciziei, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motivele pe larg expuse în memoriul din data de 18 mai 2022, recurs înregistrat pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2022, secția I civilă, cu opinie majoritară, a declinat competența materială funcțională de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civile.

În motivare, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 Colegiul de Conducere al acesteia, a instituit principiul specializării între cele două secții civile, stabilindu-se că, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond

Așadar, se constată că, orice activitate desfășurată potrivit obiectului său de activitate de către cel ce exploatează, potrivit art. 3 C. civ., o întreprindere, devine un profesionist, căzând sub incidența criteriului specializării, stabilit astfel.

Legea nr. 132/31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie reglementează, la art. 32 alin. (3) modalitatea în care, pentru îndeplinirea atribuțiilor de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare, reclamantul BAAR își constituie o structură proprie denumită Fondul național de protecție, prin contribuția tuturor membrilor, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde.

Totodată alin. (6) al aceluiași articol, stabilește că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), respectiv de organism de plată, BAAR despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Or, această atribuție de plată, este justificată la art. 33 din lege, în sensul de a garanta, fără a avea beneficiu de discuțiune, despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenți ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidență, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staționează în mod obișnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou național auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în condițiile explicitate la lit. a) - c).

Așadar, legiuitorul instituie prin acest organism o forma de asigurare a persoanelor protejate prin reglementarea obligației de asigurare obligatorie, obligație a cărei nerespectare statul nu a depistat-o, prin mijloace instituite de normele sale, mai înainte de producerea evenimentului vizat de asigurarea obligatorie.

Ceea ce este de esența determinării caracterului specific al activității de despăgubire în condițiile excepționale ale nerespectării legii o constituie dispoziția enunțată, potrivit căreia, Fondul național de protecție, se constituie prin contribuția tuturor membrilor, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde, disponibilul, nivelurile contribuțiilor pentru BAAR și ale taxei de administrare a bazei de date stabilindu-se prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să își poată îndeplini în orice moment atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare.

Aceasta contribuția proprie a membrilor BAAR, proporțională cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde este, evident, o componentă a contractelor de asigurare încheiate efectiv de către membri, în virtutea obligativității încheierii acestora, pentru toți destinatarii legii.

Lipsa unui asemenea contract este suplinită, temporar, în cazul producerii riscului asigurabil, prin plata despăgubirii, din fondurile impuse prin lege persoanelor ce desfășoară, în mod profesionist, activitate de asigurare-reasigurare.

În aceste condiții, se observă că legea instituie o asigurare legală victimelor activității reglementate, chiar și pentru situația în care un contract efectiv nu a fost încheiat, cu un anumit prestator al activității de asigurare, însă tot din rezultate ale acestei activități a exploatatorilor de întreprinderi de asigurări.

De aceea, gestionând activitatea de realizare a acestei asigurări legale a victimelor, reclamatul din prezenta pricină se comportă și i se impun aceleași reguli procedurale pe care le-ar suporta un exploatator de întreprindere în domeniul asigurărilor, chiar dacă nu se vorbește în activitatea acestuia, de un rezultat al exploatării.

Aceasta, întrucât în cazul asigurărilor obligatorii, este vorba, în realitate despre două componente contractuale: una concretă, individuală, născută din încheierea unui contract de asigurare impus prin lege, prin voința statului, a se încheia, alta generică, a statului, de a asigura victimele activității celui obligat a se asigura și care, nerespectându-și obligația, nu a fost, la timp, cenzurat de către stat, reparația garantabilă prin asigurare.

Faptul că reclamantul din cauza de față se subrogă legal în drepturile victimei, nu reprezintă un transfer al activității sale în domeniul raporturilor dintre două persoane private (fizice sau juridice), acesta acționând în continuare în scopul protejării aceluiași fond constituit cum s-a arătat, ca urmare a activității profesioniste desfășurate de exploatatorii întreprinderilor de asigurări.

Ca atare, si activitatea acestui organism rămâne subordonată acelorași reguli procedurale, în materia competenței, cărora un asemenea asigurator le-ar fi subordonat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021*, la data de 13.12.2022.

Prin decizia nr. 209/R-CONT din 21 februarie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a a Curții de Apel Pitești și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul A., împotriva deciziei civile nr. 348/A din 05 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, intimat fiind reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Romania (BAAR), în favoarea secției I Civile; a constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului; a suspendat cauza recursului până la soluționarea conflictului.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.

Hotărârea Colegiului nu precizează alt criteriu pentru a se determina ce cauze intră în materia litigiilor cu profesioniști, reieșind că au fost avute în vedere acele cauze care au legătură cu actele sau faptele juridice ale unui profesionist.

Potrivit art. 3 alin. (2) și (3) C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obținerea de profit. De asemenea, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 precizează că noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Așa cum rezultă din art. 32 al Legii nr. 132/2017, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România se constituie ca asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, iar atribuțiile acestuia sunt expres prevăzute de lege. Or, nici una dintre aceste atribuții nu presupune exploatarea unei întreprinderi sau desfășurarea de activități economice sau profesionale.

BAAR este constituită în condițiile O.G. nr. 26/2000, scopul asociației fiind, potrivit Statutului, acela de a include și de a menține asigurătorii care practică RCA în România în sistemul Internațional Carte Verde, precum și acela de a îndeplini atribuții de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare și de centru de informare. Obiectivele BAAR vizează, în principal, protejarea persoanelor prejudiciate prin accidentele rutiere provocate de vehicule și punerea la dispoziția autorităților și a persoanelor interesate a datelor și informațiilor utile în domeniul asigurării RCA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Activitățile desfășurate de Birou nu au caracter economic, iar veniturile se constituie, în principal, din cotizațiile membrilor săi.

Împrejurarea că acești membri, societăți de asigurare, sunt profesioniști nu conferă și B.A.A.R. statutul de profesionist. Biroul este o persoană juridică distinctă, independentă de asigurătorii-membri, iar atribuțiile de organ de plată a despăgubirilor nu au nicio legătură cu contractele de asigurare sau cu alte acte cu caracter economic, ci asigură protecția persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere în care sunt implicate vehicule, indiferent de existența sau nu a unui contract de asigurare.

În aceste condiții, litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesioniști, fapt pentru care, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I Civile.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), prin care a solicitat, pe calea acțiunii în regres, obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 10.940,17 de RON.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat."

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispozițiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaște existența unui conflict de competență între secțiile sau completele de judecată ale aceleiași instanțe, "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere. (...) Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate.".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele legale, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele două secții ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competența specializată a completului de judecată învestit cu soluționarea unui proces, competență subsumată competenței materiale procesuale, notează instanța supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecății în primă instanță, fie cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluționării excepției de necompetență.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

Se constată că, în primă instanță, litigiul a fost soluționat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, în apel de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, iar în recurs, Curtea de Apel Pitești, prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 a Colegiului de Conducere a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.

În stabilirea regulatorului de competență, se impune a se reține cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, nepublicată la data motivării regulatorului de competență în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac(...)."

Așadar, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o instanță/secție/complet specializată/specializat [potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească], în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Notează Înalta Curte faptul că, potrivit criteriului activității economice, intră în competența instanțelor/secțiilor specializate acele litigii care sunt generate de activitatea profesioniștilor care exploatează o întreprindere cu caracter economic, respectiv activitatea de producție, distribuție și consum a bunurilor materiale și a serviciilor, inclusiv litigiile între acești profesioniști și consumatorii bunurilor/serviciilor produse/prestate de aceștia.

Atribuțiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule si tramvaie.

Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. despăgubește persoanele prejudiciate, în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) este o persoană juridică distinctă, independentă de asigurătorii-membri, iar atribuțiile de organ de plată a despăgubirilor nu au nicio legătură cu contractele de asigurare sau cu alte acte cu caracter economic, ci asigură protecția persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere în care sunt implicate vehicule, indiferent de existența sau nu a unui contract de asigurare.

Prin urmare, calitatea de creditor derivă din lege și nu dintr-un raport contractual, iar temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 și art. 1385 C. civ. și ale Legii nr. 132/2017 coroborate cu Ordinul CSA nr. 1/2008.

Prin urmare, atribuțiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania nu presupun exploatarea unei întreprinderi sau desfășurarea de activități economice sau profesionale, ceea ce conduce la concluzia că un asemenea litigiu nu poate intra decât în sfera de competență procesuală pur civilă, iar nu în aceea specializată în materia litigiilor cu profesioniști, nefiind pusă în discuție valabilitatea unor contracte încheiate de profesioniști în exercitarea activității lor economice.

În concluzie, în raport de natura pur civilă a acțiunii cu care a fost sesizată instanța de judecată, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2023.