ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1740/2023

Deliberând, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a formulat acțiune în regres, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună restituirea sumei de 1.988.088,52 RON, reprezentând despăgubiri achitate cu titlu de daune morale, precum și dobânzile penalizatoare aferente acestor despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 787 din 22 noiembrie 2021, Tribunalului Cluj, secția civilă a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect acțiune în regres.

Prin decizia civilă nr. 126/A din 17 martie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 787 din 09 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a anulat-o în întregime; a respins excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj, în primă instanță, în rejudecare:

Prin sentința civilă nr. 520 din 03 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare; a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâtul A., și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.463.044,9 RON cu titlu despăgubiri achitate de reclamant către B., reprezentând rentă în perioada 21.10.2017 - 21.09.2019, către C., cu titlu de daune morale, către D., cu titlu de daune morale, către E., cu titlu de daune morale, către F., cu titlu de daune morale, către G., cu titlu de daune morale, către H., cu titlu de daune morale, către I., cu titlu de daune morale, către J., cu titlu de daune morale, către K., cu titlu de daune morale, către L., mandatar pentru B., M. și N. cu titlu de daune morale; a obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume de la data de 19 aprilie 2019 și până la achitarea integrală a debitului; a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 18.235,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentate de taxă de timbru; a obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentate de onorariu avocațial; a compensat cheltuielile de judecată în limitele celei mai mici și, pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 17.735,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentate de taxă de timbru.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în apel:

Prin decizia civilă nr. 15A din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 520 din 03 octombrie 2022 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul A. ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 27 martie 2023, sub nr. x/2021*, și repartizat computerizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-pârât a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării în limitele casării a cererii de apel formulată de pârât, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, admiterea în integralitate a cererii de apel formulate de pârât, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Totodată, în temeiul art. 519 C. proc. civ., a formulat și o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ., prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă în cazul în care, înainte de soluționarea cauzei și implicit rămânerea definitivă a hotărârii, prin care cererea precedentă este anulată sau respinsă, reclamantul introduce o nou cerere de chemare în judecată?".

În raport de prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției, fără a fi evocate și analizate motivele de casare.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La 31 mai 2023, prin poștă electronică, intimatul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, expunând și argumente cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept.

La 22 iunie 2023, prin poștă, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului întâmpinării, cu consecința respingerii întâmpinării ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant convențional al părții adverse, în raport de art. 490 alin. (2) teza a II-a coroborat cu art. 84 alin. (1) și art. 85 alin. (3) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, ca nefondate.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22 mai 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 09 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității recursului.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prima instanță a fost învestită cu o acțiune în regres împotriva persoanei responsabile de producerea unui eveniment rutier, subsecvent achitării de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a unor despăgubiri reprezentând acoperirea daunelor materiale și morale victimelor evenimentului rutier, constituite ca părți civile în procesul penal, al căror cuantum a fost determinat de instanța de judecată cu ocazia soluționării litigiului ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2011 al Curții de Apel Cluj.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii, art. 251 din Legea nr. 32/2000, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 și art. 1385 C. civ.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, respectiv 23 aprilie 2021: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative a intrat în vigoare în data de 21 decembrie 2018, iar conform art. 27 din Codul de de procedură civilă: "Legea aplicabilă hotărârilor - Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Drept urmare, începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Prezentul proces a început la data de 23 aprilie 2021, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Înalta Curte apreciază că, față de cadrul procesual trasat prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește obiectul, pârâtul, cauza și temeiurile de drept invocate, acțiunea dedusă judecății se circumscrie materiei asigurărilor, individualizată în mod expres în art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în sensul exceptării de la exercitarea căii de atac a recursului.

Din această perspectivă, recurentul a formulat note scrise, subsecvent puterii în discuție din oficiu a excepției inadmisibilității, prin care a arătat că recursul este admisibil, întrucât: a) cererea este întemeiată pe prevederile C. civ., regulile privitoare la regresul intimatului-reclamant fiind de asemenea guvernate de legea civilă de drept comun; b) în cauză, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu a intervenit în cauza penală în virtutea unui contract de asigurare, ci în virtutea poziției sale legale de garant, prevăzută de Norma din anul 2008 privind acest Fond; c) în cauză, însăși Curtea de Apel Cluj a apreciat a fi admisibil recursul, iar în primul dosar civil, nr. x/2019, recursul nu a fost respins ca inadmisibil de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceste susțineri urmează a fi înlăturate, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin art. 25

1

din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor s-a prevăzut că:

(1) Toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 de la lit. B) din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie Fondul de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond.

(2) Fondul se constituie ca asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociații și fundații, ale prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(10) Fondul se constituie în scopul:

a) de a furniza informații persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM);

b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă:- vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.

Norma din 2008 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind Fondul de protecție a victimelor străzii, act normativ la care s-a raportat și recurentul, prevedea că Fondul de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond, este constituit de asigurătorii care au dreptul, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, să practice pe teritoriul României asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, prevăzută în clasa 10 de la lit. B) - Asigurări generale din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția răspunderii civile a transportatorului, asigurare denumită în continuare asigurare R.C.A., indiferent de forma de organizare și de statul în care s-au constituit (art. 1 alin. (1).

Potrivit art. 3 din această normă, (1) Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.

(2) Dacă autorul accidentului rămâne neidentificat, Fondul acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese. În cazul în care, în urma accidentului cu autor neidentificat, s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, Fondul acordă despăgubiri și pentru daunele materiale produse în accidentul respectiv. (…)

(3) Dacă pentru vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.

(4) Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Totuși, Fondul va notifica persoanelor obligate la despăgubire faptul că a fost avizat pentru soluționarea cazului de daună și, în măsura în care acestea au despăgubit efectiv persoanele păgubite pentru prejudiciile suferite înainte de finalizarea procedurii de soluționare a dosarului, Fondul își va înceta intervenția.

Ulterior prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare s-a prevăzut, la art. 1 alin. (2), pct. 16, că fondul național de protecție este o asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociații și fundații, constituită din toate societățile autorizate să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în România fiind denumit Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, denumit în continuare FPVS.

În prezent, materia care interesează prezentul litigiu este reglementată prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

La art. 2 pct. 6 din această lege este definită entitatea legală având calitatea de intimat-reclamant în prezenta cauză, după cum urmează: BAAR - asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și care îndeplinește atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum și alte atribuții conferite prin lege.

Potrivit art. 32 din această lege,

(1) BAAR se constituie ca asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule.

(2) BAAR are următoarele atribuții:

a) de birou național auto;

b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;

c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;

d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;

e) de a asigura dezvoltarea și administrarea bazei de date privind evidența contractelor RCA (…)

(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare, BAAR își constituie o structură proprie denumită Fondul național de protecție, prin contribuția tuturor membrilor, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde. Disponibilul Fondului național de protecție, nivelurile contribuțiilor pentru BAAR și ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să își poată îndeplini în orice moment atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare.

Potrivit art. 33 din lege,

(1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuțiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenți ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidență, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staționează în mod obișnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou național auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiții:

a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces;

b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri doar pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces; se acordă despăgubiri și pentru daune materiale cu aplicarea unei franșize de 500 de euro în echivalent RON la cursul comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;

c) în situația producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform art. 6 alin. (6). (…)

(3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au posibilitatea să își recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau obligatorii ori în baza legii și nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedește că acestea știau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA. (…)

(5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum și persoanele care pot beneficia de despăgubiri și condițiile de intervenție ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului. (…)

(7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur accident care să depășească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislația în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislația în vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franșiza prevăzută prin lege.

Rezultă din cele ce preced că BAAR este, cum îi arată și numele, un organism ai cărui membri sunt societățile de asigurare care au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule. În prezenta cauză, interesează funcția BAAR de organism de compensare a victimelor unor accidente produse de autovehicule care fie nu erau asigurate RCA, desi asigurarea era obligatorie, fie au rămas neidentificate.

Regulile și limitele aplicabile acestei funcții de garanție pentru victime sunt în esență cele aplicabile oricărui asigurător RCA, fiind vorba despre dreptul comun al răspunderii civile delictuale și, în completare, regulile specifice edictate în materia răspunderii civile auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Că activitatea și funcțiunile BAAR nu pot fi disociate de materia asigurărilor RCA rezultă și din întreaga reglementare a Legii nr. 132/2017, al cărei art. 1 dispune în mod explicit că această lege reglementează:

a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA;

b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligația să încheie contracte RCA și excepțiile de la această obligație, limitele teritoriale de aplicare, limitele de răspundere, obligațiile asiguratului, obligațiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite și excluderile, elementele privind stabilirea și plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților și asigurătorilor;

c) organizarea și funcționarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR.

Ar fi prin urmare eronat în drept să se aprecieze că numai litigiile decurgând dintr-un contract de asigurare RCA ar fi subsumate materiei asigurărilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu și cele decurgând din lipsa unei astfel de asigurări obligatorii, situație în care BAAR preia, în virtutea legii, funcțiunile care în mod normal ar fi revenit asigurătorului RCA al vehicului care a produs pagubele. Materia asigurărilor include în mod limpede și situația în care calitatea procesuală pasivă aparține BAAR, în lipsa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, ca și acțiunile subsecvente în regres, indiferent dacă acestea sunt exercitate de asigurătorul RCA, în cazurile prevăzute de lege, sau de BAAR.

De altfel, textul C. proc. civ. nu se referă la litigiile decurgând din contracte de asigurare, ci face trimitere, în mod cuprinzător, la materia asigurărilor, cu intenția evidentă de a cuprinde și litigii care privesc răspunderea civilă delictuală în materia accidentelor produse de autovehicule și tramvaie. Rațiunea legiuitorului – al cărui drept de apreciere în ceea ce privește edictarea regulilor de admisibilitate a căilor de atac rezultă din art. 125 alin. (2) din Constituție – constă în aceea că aceste litigii ridică probleme preponderente de ordin factual, iar stabilirea elementelor răspunderii și îndeosebi cuantificarea prejudiciilor materiale și morale implică extinse aprecieri de fapt, rezervate în general instanțelor de fond (prima instanță și cea de apel).

Așa fiind, litigiul de față este subsumat materiei asigurărilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., și aceasta chiar dacă nu rezultă dintr-un contract de asigurare, ci din funcția de garant acordată de lege BAAR, ca organism de compensare a victimelor și chiar dacă regulile de drept material aplicabile sunt, în mare măsură, regulile de drept comun privitoare la răspunderea civilă delictuală și, în speță, și la acțiunea în regres; cu prioritate în cauză se aplică însă normele speciale edictate pentru materia asigurărilor RCA, din care rezultă atât obligația de dezdăunare a BAAR, cât și dreptul de regres al acestui organism; regulile de drept comun sunt aplicabile în completare, în măsura în care normele speciale nu derogă de la ele.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în dosarul civil nr. x/2019, recursul nu a fost respins ca inadmisibil de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea observă că această susținere este incompletă – în cauză, recursul a fost constatat nul prin decizia nr. 1226/8.06.2021 a acestei instanțe (Cas., s. I civ.), fără a fi făcute aprecieri cu privire la admisibilitate. Instanța de recurs era în drept să aprecieze care excepție are prioritate, ceea ce a și făcut, fără ca pronunțarea prioritară asupra nulității recursului să implice o statuare asupra admisibilității căii de atac.

În concluzie, se reține că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, respectiv în art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Același principiu este reglementat și prin prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii procesului, potrivit cărora: "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale". Aceste prevederi se regăsesc și în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în vigoare la data soluționării prezentei căi de atac.

În același sens, alin. (2) al art. 457 C. proc. civ. arată că: "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Câtă vreme prezentul proces a început la data de 23 aprilie 2021, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, potrivit art. 483 alin. (2) din același act normativ, decizia civilă nr. 15/A din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, fiind pronunțată într-o cerere referitoare la materia asigurărilor, conform celor ce preced, nu este supusă recursului, întrucât este o hotărâre definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, analiza criticilor deduse judecății recursului și a celorlalte incidente grefate pe aceste critici nu se mai impune, față de dispozițiile art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., potrivit cărora: "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare."

Pentru aceste considerente, dând eficiență textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 15/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 15/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.