ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2021

Obiectul cauzei Prin cererea formulată de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâtul A., acesta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.988.088.52 RON care se compune din: a) 21.123,66 RON, despăgubiri achitate de reclamant către B. reprezentând rentă în perioada 21.10.2017-21.09.2019; b) 1.543,93 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 21.123,66 RON; c) 188.887,50 RON, despăgubiri achitate de reclamant către C. cu titlu de daune morale; d) 16.162,56 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 188.887,50 RON; e) 202.299,72 RON, despăgubiri achitate de reclamant către D., cu titlu de daune morale; f) 17.692,63 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 202.299,72 RON; g) 50.563,00 RON, despăgubiri achitate de reclamant către E., cu titlu de daune morale; h) 4.422,11 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamant a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 50.563,00 RON; i) 48.063,00 RON, despăgubiri achitate de reclamant către F., cu titlu de daune morale; j) 4.203,47 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 48.063,00 RON; k) 48.063,00 RON, despăgubiri achitate de reclamant către G., cu titlu de daune morale; 1) 4.203,47 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamant a efectuat plata despăgubirilor și până ia data introducerii acțiunii, aferente sumei de 48.063,00 RON; m) 187,719,56 RON, despăgubiri achitate de reclamant către H., cu titlu de daune morale; n) 16.417,48 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 187.719,56 RON; o) 211.867,95 RON, despăgubiri achitate de reclamant către I., cu titlu de daune morale; p) 18.529,44 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 211.867,95 RON; q) 218,246,77 RON, despăgubiri achitate de reclamant către J., cu titlu de daune morale; r) 19.087,32 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 218.246,77 RON; s) 94.926,00 RON, despăgubiri achitate de reclamant către K., cu titlu de daune morale; t) 8.301,99 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 94.926,00 RON; u) 557.046,08 RON, despăgubiri achitate de reclamant către L., mandatar pentru B., M. și N., cu titlu de daune morale; v) 48.717,88 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferente sumei de 557.046,08 RON; w) a solicitat, de asemenea, plata cheltuielilor de judecată, plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului, precum și a celorlalte cheltuieli pe care le va face cu acest proces.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 253 din 25.06.2020 a Tribunalului Cluj, secția civilă s-a admis excepția insuficientei timbrări, invocată de către pârât. S-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R), în contradictoriu cu pârâtul A.. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 11.284,4 RON cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 250 A din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 253 din 25.06.2020 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 250 A din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate întrucât instanța de apel a dat o interpretare și a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material în privința apelului introdus de reclamant. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant a susținut că nu trebuia să fie obligat la plata vreunei taxe judiciare de timbru, având în vedere faptul că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale și morale decurgând din acestea. Având în vedere că fapta săvârșită de către pârâtul A. constituie infracțiune, care a avut ca urmare decesul unor persoane, în urma căreia, în acord cu Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, legea și jurisprudența din România, reclamantul a stabilit acordarea de despăgubiri civile, precum și faptul că Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, introducând prezenta acțiune în regres, se impunea ca cererea sa fie scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Referitor la excepția netimbrării invocată de către pârât, recurentul-reclamant a arătat că aceasta este inadmisibilă, atât timp cât taxa judiciară de timbru a fost deja achitată, chiar daca poate nu în cuantumul considerat a fi cel corect. În concluzie, recurentul solicită instanței de recurs să constate faptul că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 21.893,06 RON, deși nu avea această obligație, și întrucât taxele judiciare de timbru din fond și din apel nu sunt datorate, acestea să fie restituite către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru. Prin rezoluția din 08 aprilie 2021 s-a stabilit termen la data de 08 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra nulității căii de atac. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, prin raportare la decizia nr. 7/2014, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Sub un alt aspect, se reține că pentru a putea fi considerat motivat, în sensul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recursul trebuie să conțină critici susceptibile de a fi analizate în această cale de atac. În speță, recurentul a criticat decizia atacată, în principal, din perspectiva caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată și a obligării sale, de către instanța de fond, la plata taxei judiciare de timbru calculate la valoarea pretențiilor solicitate. Înalta Curte reține că prin decizia nr. 7 din 08 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 24 februarie 2015, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, s-a statuat cu caracter obligatoriu în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului. În considerentele acestei decizii s-a reținut că reexaminarea privește, potrivit textului legal menționat, "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru", ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii. În lipsa unei dispoziții legale exprese, care să limiteze obiectul controlului în calea de atac a reexaminării doar la etapa de determinare prin calcul matematic a cuantumului taxei judiciare de timbru și având în vedere ipoteza cuprinzătoare a normei, ce vizează "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru", nu se poate identifica niciun temei legal care să justifice excluderea problemei caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată din sfera obiectului reexaminării. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reexaminare, care vizează "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru" în întregul său, se soluționează prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înțelesul art. 377 alin. (2) din C. proc. civ., că, împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului. O astfel de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituțional al legalității căilor de atac, ci dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, valorificând intenția clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă și eficientă de soluționare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil soluționării fondului litigiului. Cu referire la compatibilitatea acestui raționament cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că este adevărat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a cristalizat principiul potrivit căruia, în situația în care dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pe calea apelului sau a recursului este prevăzut în legislația unui stat parte la Convenție, instanța învestită cu aceste căi de atac este chemată să soluționeze cauza respectând toate condițiile instituite de art. 6 paragraful 1 (Cauza Delcourt contra Belgiei, 17 ianuarie 1970). Această ipoteză nu este aplicabilă însă în materia contestării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, domeniu în care legislația națională prevede exclusiv calea de atac a reexaminării. Deși decizia nr. 7 din 08 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a fost dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte constată că statuările menționate își păstrează caracterul actual și prin raportare la O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care au preluat la art. 39 dispozițiile referitoare la reexaminarea împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. În speță, Înalta Curte constată că suma de bani la care a fost obligat reclamantul reprezintă taxa judiciară de timbru datorată de acesta pentru judecata în primă instanță. Înalta Curte reține că, la fond, reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea civilă nr. 67/CC din 06 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2019. Astfel, prin încheierea nr. 67/CC din 06 mai 2020, instanța de fond a stabilit, cu caracter definitiv, că acțiunea este supusă timbrajului întrucât, în cauză, nu are incidență art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în considerarea calității de asigurător a reclamantului, care este ținut a răspunde pentru fapta lucrului, precum și prin raportare la temeiul răspunderii sale, temei reprezentat de contractul de asigurare. Prin urmare, recurentul a avut posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, inclusiv împotriva sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru în primă instanță, și a uzat de această cale. În acest sens, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurent în cuprinsul cererii de recurs, privind caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată, puteau fi folosite doar în calea de atac a reexaminării și nu pot fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Față de aceste considerente, cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 250 A din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Văzând dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatului-pârât A. de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitare dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de acesta, urmând a fi obligat recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 1.190 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..