ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă sub nr. x/2018, în data de 23 octombrie 2018, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), persoană juridică română, cu sediul social în str. x - 40 bis, București, împotriva pârâtului A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 299.729,01 RON a cărei rambursare o solicită și care se compune din:

a) 153.097,00 RON, despăgubiri achitate către B. și Asociații, mandatar pentru C., sumă compusă din 150.000,00 RON cu titlu de daune morale, suma de 2.875,00 RON cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 222,001 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

b) 2.617,33 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferentei sumei de 153.097,00 RON;

c) 71.372,00 RON, despăgubiri achitate către B. și Asociații, mandatar pentru D., sumă compusă din 70.000,00 RON cu titlu de daune morale, suma de 1.150,00 RON cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 222,00 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

d) 1.220,17 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferentei sumei de 71.372,00 RON;

e) 70.222,00 RON, despăgubiri achitate către, B. și Asociații, mandatar pentru E., sumă compusă din 70.000,00 RON cu titlu de daune morale și suma de 222,00 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

i) 1.200,51 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii, aferentei sumei de 70.222,00 RON;

g) cheltuielile de judecată precum și plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului precum și a celorlalte cheltuieli pe care le vor face cu acest proces.

Prin sentința civilă nr. 394 din 14 martie 2019, Tribunalul Harghita, secția civilă a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârât; a respins acțiunea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva pârâtului A., având ca obiect pretenții; a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 395 A din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul formulat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 394 din 14 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018; a obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON în favoarea reclamantului A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.).

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, casarea sentinței apelate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept material în privința respingerii apelului ca tardiv introdus în condițiile în care apelul a fost depus prin poștă electronică la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45 și nu la data de 23 aprilie 2019.

În opinia recurentului-reclamant, chiar în ipoteza depunerii la data de 23 aprilie 2019, recurentul-reclamant s-ar fi aflat în ultima zi a termenului de 30 zile, după cum instanța însăși a precizat. De altfel, în cererea de apel depusă prin poșta electronică a precizat că cererea a fost depusă și prin poștă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 02 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimatul-pârât a solicitat în principal admiterea excepției netimbrării recursului, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției netimbrării recursului, a arătat că recurentul nu a depus odată cu cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, împrejurare ce impune anularea acesteia, ca netimbrată.

Cu referire la excepția inadmisibilității recursului, a susținut că recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel este inadmisibil având în vedere efectele deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, ale deciziei nr. 52/18.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Legii nr. 310/2018, ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., ale deciziei nr 874/18.12.2018 a Curții Constituționale și data introducerii acțiunii în justiție, 23 octombrie 2018, respectiv valoarea obiectului cauzei (sub 1.000.000 de RON).

De asemenea, a arătat că recurentul a invocat ca motiv de recurs faptul că instanța de apel ar fi interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de apel, invocând incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de recurs care exclude posibilitatea examinării nelegalității deciziei atacate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de procedură.

În ceea ce privește fondul recursului, a susținut că instanța de apel a reținut în mod corect faptul că apelul reclamantului a fost introdus în mod tardiv la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45, în conformitate cu dispozițiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. și a deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Astfel, raportat la data comunicării sentinței instanței de fond (22.03.2019), termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din același cod, s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019, acesta fiind ultima zi în care apelul putea fi depus în mod legal.

Potrivit art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., în ipoteza în care actul trebuie depus la instanță, termenul se va împlini la ora la care activitatea instanței încetează în mod legal. Conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe la ora 8:00 și se încheie la ora 16:00.

Așa fiind, în mod evident este tardiv apelul formulat de către recurentul-reclamant prin poșta electronică în ultima zi în care se putea formula în mod legal (22.04.2019), la ora 19:45, după închiderea programului instanței de judecată.

La data de 13 decembrie 2019, prin poștă electronică, recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării recursului prin raportare la dispozițiile art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și decizia nr. 1827/11.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

A reiterat aspectele expuse pe larg în cererea de recurs cu referire la depunerea apelului în termenul prevăzut de lege, sub acest aspect solicitând respingerea apărărilor intimatului-pârât ca nefondate având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a legii.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă; cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității; cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru; criticile formulate de recurentul-pârât, invocate în motivele de recurs, pot fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin încheierea din 19 martie 2020, s-au respins excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R), excepții invocate de pârâtul A. prin întâmpinare, și s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R) împotriva deciziei civile nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, fixându-se termen de judecată la data de 21 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat, pentru considerentele care vor succede:

Potrivit dispozițiilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Art. 182 din C. proc. civ. prevede că, "(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Din perspectiva textelor legale precitate, sub aspectul legalității căii de atac, instanța de prim control judiciar a constatat în mod corect că transmiterea apelului prin poștă electronică s-a făcut după programul de lucru al instanței, acesta fiind încheiat la ora 16:00, după cum precizează art. 89 alin. (1) din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările uterioare, cu depășirea termenului de 30 de zile.

Înalta Curte reține că recurentul a primit hotărârea la data de 22 martie 2019, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul Tribunalului Harghita, iar apelul a fost transmis la data de 22 aprilie 2019, prin poștă electronică, la ora 19:45, fiind înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 23 aprilie 2019, potrivit mențiunii înscrise pe dovada de transmitere a cererii de apel aflată la dosar apel, și, ulterior, a fost depus la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată, la data de 23 aprilie 2019, menționată pe ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar apel.

Termenul de apel s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019, aceasta fiind ultima zi în care apelul mai putea fi socotit ca fiind declarat cu respectarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, nu se susțin argumentele recurentului cu referire la faptul că ultima zi de declarare a căii de atac a fost 23 aprilie 2019, iar din acest punct de vedere, instanța de apel a realizat o interpretare și aplicare greșită a normelor de procedură.

Eroarea materială strecurată în considerentele hotărârii atacate cu referire la data transmiterii apelului prin poștă electronică ca fiind 23 aprilie 2019 în loc de 22 aprilie 2019, reclamată de recurent, nu prezintă relevanță juridică asupra soluției pronunțate în cauză atâta timp cât certitudinea datei (22 aprilie 2019) rezultă cu evidență din cuprinsul filei 2 dosar apel, iar instanța de apel a reținut corect, în practicaua deciziei nr. 395 A/2019, că apelul a fost transmis prin poștă electronică la 22 aprilie 2019, ora 19:45.

În contextul procesual, se cuvine a fi menționată decizia nr. 34/15 mai 2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., a statuat că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că cererile trimise prin poștă electronică sau fax nu pot cădea sub incidența dispozițiilor art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere și prevederile art. 183 alin. (3) din același act normativ, care prevăd, în mod expres că recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or în cazul actelor de procedură transmise prin fax sau poștă electronică, nu există o prevedere similară.

În acest sens au fost avute în vedere și dispozițiile art. 199 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, operațiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanței încetează în mod legal.

Prin urmare, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege a fi făcut în termen, nu și în cazul comunicării prin fax sau email, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.

Înalta Curte a statuat că, întrucât toate actele depuse prin fax sau email după ora închiderii programului de lucru al instanței sunt înregistrate a doua zi, sunt considerate depuse la data înregistrării, potrivit art. 199 din C. proc. civ.. Așadar, ceea ce produce consecințe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanță, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poștă electronică sau prin fax, chiar și după închiderea activității instanței.

Cum în speță actul de procedură a fost înregistrat la instanță la data de 23 aprilie 2019, fiind transmis prin poștă electronică la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45, față de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date chestiunilor de drept, potrivit art. 517 alin. (3) din C. proc. civ., calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului procedural prevăzut de lege.

Așadar, în conformitate cu art. 185 din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel", iar în conformitate cu art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul permis de lege, Înalta Curtea constată că a operat sancțiunea decăderii, astfel că în mod judicios instanța de prim control judiciar a respins ca tardiv apelul formulat de reclamant.

Nu se poate reține nici critica recurentului-reclamant cu referire la judecarea cauzei de către instanța de apel în contextul comunicării actelor de procedură depuse de părți câtă vreme în apel dosarul a parcurs etapa scrisă a judecății ce se desfășoară în întregime anterior stabilirii primului termen de judecată în condițiile art. 471 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, comunicarea cererii de apel către intimat, precum și comunicarea întâmpinării către apelant s-a realizat pe cale administrativă de către instanța de prim control judiciar și numai după ce aceste acte au fost aduse la cunoștința părților s-a stabilit primul termen de judecată în conformitate cu art. 471 alin. (5) din C. proc. civ.

Drept urmare, la termenul de judecată din 17 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 247 din C. proc. civ., cu respectarea principiului contradictorialității, instanța de apel a pus în discuția părților excepția tardivității căii de atac, invocată din oficiu, soluționând cauza în temeiul unei excepții de procedură absolută și peremptorie, ce a făcut de prisos analiza fondului.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva deciziei nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Ca parte care a pierdut procesul, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât A., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva deciziei nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.