ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar și hotărârea atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 15.03.2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă, prin mandatarul său Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, către reclamant la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale și a sumei de 1.575 RON, cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate în dosar și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate. A mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile din Legea nr. 136/1995, Norma nr. 23/2014, Directiva nr. 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009, art. 4 și art. 5 C. civ., art. 1.349, art. 1.381, art. 1.384 alin. (1) C. civ., art. 1.387-1.395 C. civ. și art. 192 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 295/11.03.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 1.575 RON reprezentând daune materiale și de 130.000 RON reprezentând daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a debitului datorat. A admis în parte cererea subsidiară și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 4.799,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 150,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului cu privire la daunele morale solicitate în cuantum de 200.000 euro.

În motivare, recurentul a redat conținutul mai multor norme legale naționale și europene, a evocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și decizia nr. 9/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, susținând că acestea au fost încălcate și aplicate greșit.

Recurentul a mai arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor evocate în cuprinsul cererii de recurs.

În drept, a invocat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că pretențiile solicitate de recurent își au izvorul în materia asigurărilor și că legiuitorul a suprimat calea de atac exercitată în materie, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă într-un litigiu circumscris materiei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terțul vătămat de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și persoana care a produs evenimentul rutier.

În acest context, trebuie subliniat faptul că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor, întrucât instanțele nu sunt învestite doar cu stabilirea răspunderii civile delictuale a persoanei responsabile de producerea accidentului auto, ci și cu cereri de antrenare a răspunderii contractuale a asigurătorului, derivând din contractul de asigurare R.C.A., reglementate specific.

Analizând, în continuare, excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține că, potrivit actelor cauzei, procesul a pornit la 15.03.2019, devenind astfel incidente dispozițiile art. 24-27 C. proc. civ. în privința legii de procedură aplicabile.

În acest sens, se subliniază că art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, (...)."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Așadar, față de dispozițiile enunțate, decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este definitivă încă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deși în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate cu recurs curtea de apel a menționat că decizia este susceptibilă de recurs, această mențiune ignoră dispozițiile art. 24 C. proc. civ. care prevăd că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" și împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 15.03.2019, dar și pe cele ale art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În baza art. 494, raportat la art. 482 și la art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl oblige pe recurentul-reclamant la plata sumei de 4.000 RON către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1434/A/21.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.