ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal data de la 11.10.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamanta A. S.A. prin Sucursala Focșani a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. obligarea la plata sumei de 107.587,68 RON reprezentând penalități contractuale.

În ceea ce privește competența instanței, a precizat că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) C. proc. civ.

În drept a invocat dispozițiile art. 1270 C. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale procesuale și teritoriale a Tribunalului Vrancea în soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 coroborat cu art. 126 C. proc. civ. și art. 32.2 din contractul de prestări servicii.

Prin sentința civilă nr. 123/2022 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și teritoriale și declinată cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția Civilă.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că obiectul acțiunii astfel cum a fost modificat îl reprezintă pretenții decurgând din executarea unui contract de prestării servicii, litigiul fiind supus dispozițiilor art. 53 (1

1

) din Legea nr. 101/2016 și art. 126 C. proc. civ.

Potrivit art. 23.2 din contract, părțile au ales competența teritorială ca fiind a "instanțelor judecătorești de pe raza teritorială a entității contractante".

Având în vedere că alegerea de competență a părților a fost aceea a instanței de la sediul autorității contractante, acestea deja optând pentru una dintre instanțele competente potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 C. proc. civ. sau ale art. 53 alin. (1)

2

din Legea nr. 101/2016 invocate de reclamantă, competența revenind Tribunalului Cluj, secția Civilă.

Prin urmare, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și teritoriale a Tribunalului Vrancea invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția Civilă.

Prin încheierea civilă nr. 31/CC/2023 a Tribunalului Cluj, secția civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Cluj către un complet specializat în achiziții publice de la secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022*.

Reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care a aratat că litigiul este de competența materială a secției civile a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial, față de dispozițiile art. 25.2 din contractele încheiate între părți, art. 53 alin. (1)

2

din Legea nr. 101/2016 și existența unui punct de lucru al societății reclamante în loc. Ploiești (locul încheierii contractului), Tribunalul Prahova este competent să soluționeze litigiul.

Prin sentința civilă nr. 660, pronunțată în data de 22 martie 2023, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că părțile au încheiat un contract de achiziții publice, iar potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

2

) din Legea nr. 101/2016, acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante", așadar părțile nu au ales prin contract instanța competentă teritorial.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

2

) din Legea nr. 101/2016, reclamanta având posibilitatea de a alege teritorial ca litigiul să fie soluționat de către instanța de la locul încheierii contractului. Se mai reține că din cuprinsul Acordului-cadru nr. R4144 din data de 24.10.2019 rezultă că părțile au înțeles să încheie contractul în loc. Ploiești, iar în prezent în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 53 alin. (1

2

) din Legea nr. 101/2016, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.04.2023 sub numărul x/2022*.

La data de 17.05.2023 reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei, cu facturi în cuantum de 69.268,37 RON.

La termenul din data de 20.06.2023 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei.

În motivarea acestei soluții s-a reținut aplicabilitatea legii speciale, Legea nr. 101/2016.

Având în vedere că la data sesizării instanței sediul autorității contractante, reclamantă în cauză, este în Municipiul Cluj-Napoca, iar în contractele subsecvente de prestări servicii încheiate între părți, care reprezintă fundamentul juridic al pretențiilor reclamantei, nu este menționat locul încheierii contractului în Ploiești, instanța a apreciat că incidente în cauză, pentru determinarea tribunalului competent teritorial, sunt dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 și nu dispozițiile art. 53 alin. (1)

2

din aceeași lege, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 116 rap. art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocate de reclamantă.

Pentru aceste motive, luând în considerare și art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Cluj, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă, la data de 5 iulie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pretențiile deduse judecății decurg dintr-un contract de achiziție publică, supus dispozițiilor Legii nr. 101/2016.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din legea menționată, litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Conform alin. (1

2

) acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante, textul de lege instituind o competență alternativă.

Potrivit art. 23.2 din contract, părțile au ales competența teritorială ca fiind a "instanțelor judecătorești de pe raza teritorială a entității contractante".

Din actele dosarului rezultă că reclamanta are un sediu secundar în Focșani, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Vrancea.

Conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă de competente teritorial, aceasta alegând să sesizeze Tribunalul Vrancea, instanță care astfel a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, căruia i se va trimite dosarul în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2023.