ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1484/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14-15, art. 1.516, art. 1.528 C. civ. și art. 451-453 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, în temeiul art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4686 din 3 iunie 2022, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria, având în vedere valoarea obiectului acțiunii deduse judecății, a constatat că instanța competentă material să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul, raportat la dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

În privința stabilirii competenței teritoriale, instanța, analizând conținutul convenției încheiate în scris între părți, a concluzionat că acestea nu au prevăzut nici în contractul de prestări servicii, nici în actul adițional la acesta, locul executării obligației care să facă aplicabile în cauză dispozițiile legale privind competența alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., urmând ca litigiul să fie soluționat de instanța de la sediul pârâtei situat în Bacău, conform art. 107 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt întemeiate în drept pe dispozițiile din C. civ. privind răspunderea civilă contractuală și, dată fiind calitatea de profesionist a fiecărei părți, litigiul trebuie judecat de instanța specializată în această materie.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, în raport cu natura litigiului, opțiunea reclamantei în privința instanței competente material produce efecte în temeiul art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, incident în cauză în considerarea locului executării obligației contractuale.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, prin încheierea interlocutorie nr. 9 din 10 februarie 2023, Tribunalul Bacău, secția I civilă s-a declarat necompetentă material procesual să soluționeze cauza, fără a invoca și necompetența teritorială, în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și faptul că nici nu a fost acordat vreun termen de judecată, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Brașov a considerat că Tribunalul Bacău a devenit competent să soluționeze cauza.

De asemenea, s-a reținut că pârâta în cauză are sediul în Bacău, iar pentru a opera dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este necesar ca părțile, prin voința lor comună, să prevadă expres în contract locul executării obligațiilor, fără a putea opera dispozițiile C. civ., potrivit cărora plata se face întotdeauna la creditor.

Înalta Curte, constatând că există conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a I-a C. proc. civ., privind existența declinărilor reciproce, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că emiterea regulatorului de competență presupune stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în condițiile în care competența materială aparține tribunalului, conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 98 C. proc. civ.

Pretenția dedusă judecății izvorăște din contractul încheiat între reclamanta A. S.R.L., în calitate de beneficiar, și pârâta B. S.R.L., în calitate de prestator, diferendul dintre acestea fiind generat de obligația de restituire a stocului de marfă rămas în urma executării lucrărilor prevăzute în contractul de prestări servicii, stabilită prin actul adițional.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. instituie cazuri de competență alternativă între instanța competentă potrivit regulii generale și instanțele menționate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Analizând clauzele convențiilor încheiate în scris între părțile din proces, se constată că în cuprinsul acestora nu sunt prevăzute elemente specifice în funcție de care să poată fi identificat locul executării obligației de restituire a stocului de marfă, pentru a se activa dreptul reclamantei de a alege între mai multe instanțe competente teritorial.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, competența teritorială de soluționare a litigiului nu se putea consolida în fața unei instanțe necompetente, respectiv secția I Civilă a Tribunalului Bacău, care a invocat necompetența material procesuală și a declinat cauza la secția a II-a Civil.

Prin urmare, nefiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în lipsa prevederii în mod expres în contract a locului executării obligației, devine incidentă regula generală cuprinsă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială urmând a fi stabilită în funcție de sediul pârâtei, care a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.