ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2023, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului compus din casa de locuit și terenul cu suprafața de 1.378 m.p., situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău.

În drept, reclamanții și-au fundamentat cererea pe dispozițiile art. 1073 și ale art. 1077 din C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 3816 din 23 mai 2024, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de înstrăinare a imobilului compus din casă și teren, situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Brașov. Astfel, au învestit instanța cu o acțiune cu caracter personal, prin care urmăresc valorificarea unui drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului. Prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în cazul unor astfel de acțiuni, competența teritorială este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației, dacă în actul încheiat între părți a fost prevăzut acest loc.

În cauză, din actele aflate la dosar, nu rezultă că părțile ar fi ales vreun loc pentru executarea obligațiilor asumate, în consecință competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Brașov.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., incident cauzei, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de instanță, din oficiu.

Prin urmare, Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr. 9761 din 2 octombrie 2024, Judecătoria Brașov, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că acțiunea civilă, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, are caracter personal, competența de soluționare a unei astfel de cereri fiind alternativă.

Prin urmare, reclamantul poate alege între instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, conform dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ., și cea prevăzută în contract pentru executarea, chiar și în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, conform prevederilor art. 113 pct. 3 din același act normativ.

În cauză, reclamanții au optat pentru Judecătoria Bacău.

De asemenea, instanța a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială este de ordine privată, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența teritorială putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare. Or, pârâtul C. nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Bacău, ci, mai mult, a fost de acord ca aceasta să soluționeze cauza.

Prin urmare, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Bacău îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Pe calea prezentului demers judiciar, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului compus din casa de locuit și terenul cu suprafața de 1.378 m.p., situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău.

Judecătoria Bacău și Judecătoria Brașov și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire LA caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență incidente.

Astfel, Judecătoria Bacău a reținut că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul pârâtului, nefiind alternativă, ci exclusivă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Judecătoria Brașov a apreciat că acțiunea promovată de reclamanții A. și B. are caracter personal, competența de soluționare a unei astfel de cereri este de ordine privată, împrejurare care atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din actul normativ menționat.

Înalta Curte reține că reclamanții au învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecința transferului dreptului de proprietate asupra imobilului din localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău, de la vânzător la cumpărători.

Această cerere are natura unei acțiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 581/2013. Potrivit acestei decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat acțiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță.

Astfel, acțiunea civilă urmărește valorificarea unui drept de creanță, iar nu a unui drept real care, de altfel, nici nu a fost transferat în patrimoniul promitentului cumpărător, acest efect producându-se doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată. Aceasta nu poate fi decât personală imobiliară de vreme ce dreptul de creanță, ale cărui realizare și protecție pe cale judiciară sunt urmărite, are ca obiect un imobil.

Înalta Curte constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. care cuprind regula generală în materie de competență teritorială, potrivit cu care "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", dar și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 din același act normativ care stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Prin urmare, fiind o competență alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menționat, doar normele juridice referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competența teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauză, pârâtul C. nu a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, ci, mai mult, a insistat ca această instanță să soluționeze cauza.

Prin urmare, cum reclamanții au promovat o acțiune personală imobiliară și nu una reală imobiliară, Judecătoria Bacău, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepția necompetenței teritoriale nefiind de ordine publică.

Împrejurarea conform căreia părțile nu au ales un loc pentru executarea contractului, astfel cum a reținut Judecătoria Bacău, nu este de natură a modifica acțiunea personală într-o acțiune reală, cu implicații în ceea ce privește caracterul de ordine publică ori privată a normei de competență incidente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.