ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2507/2024

Cererea de chemare în judecată și apărările formulate Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 13 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la înlăturarea viciilor ascunse pe cheltuiala sa, prin plata sumei de 28.173,18 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca BMW tip X1, având număr de identificare x, ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data plății și cu dobânda legală. Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1672, 1710, 1530 și 1531 C. civ. Prin întâmpinarea depusă la 25 septembrie 2023, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, susținând că domiciliul său este în satul Racova, com. Racova, aflat în raza de competență a Judecătoriei Buhuși, precum și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care prevăd o competență alternativă, în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, care, în speță, este în municipiul Iași.

Hotărârea Judecătoriei Brașov Prin sentința civilă nr. 11694 din 6 decembrie 2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, în cauză, domiciliul pârâtei B. fiind în jud. Bacău, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buhuși. Judecătoria Brașov nu a primit apărarea părților cu privire la incidența dispozițiilor art. 113 C. proc. civ., constatând că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu s-a prevăzut un anumit loc pentru executarea obligației, perfectarea convenției în județul Iași fiind apreciată că nu este relevantă în stabilirea competenței teritoriale, autoturismul nefiind predat cumpărătoarei în municipiul Brașov. Referitor la susținerea reclamantei, în sensul că are calitatea de consumator, conform Legii nr. 193/2000, aspect care ar atrage competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Brașov, în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, instanța a reținut că dispozițiile actului normativ menționat nu sunt aplicabile, nefiind vorba despre pretenții derivate dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, vânzătoarea neavând calitatea de profesionist, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 193/2000, art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind aplicabil.

Hotărârea Judecătoriei Buhuși Prin sentința civilă nr. 194 din 11 martie 2024, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buhuși a reținut că acțiunea dedusă judecății este una în răspundere contractuală, grefată pe fondul existenței viciilor ascunse, competența teritorială fiind alternativă, reclamanta având posibilitatea de a alege între mai multe instanțe competente, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ. Judecătoria Buhuși a constatat că reclamanta a înțeles să sesizeze o a treia instanță care nu este prevăzută de normele de procedură, respectiv instanța domiciliului său (Judecătoria Brașov), motivând că are calitatea de consumator. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucât, în cauză, nu este vorba despre pretenții derivate dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, pârâta neavând calitatea de profesionist, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 193/2000, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind incidente. Instanța a constatat că Judecătoria Brașov a ignorat dreptul de dispoziție al pârâtei, care a solicitat, prin întâmpinare, stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Iași. Judecătoria Buhuși a apreciat că locul executării contractului se prezumă a fi cel al încheierii contractului, aceasta fiind optica literaturii de specialitate și a practicii judiciare, predarea autoturismului având loc în ziua încheierii contractului, la Iași, la același moment producându-se transferul dreptului de proprietate și, implicit, executarea contractului. Reținând că acțiunea în răspundere contractuală, întemeiată pe înlăturarea viciilor ascunse, se circumscrie executării contractului și apreciind că locul executării contractului este în Iași, Judecătoria Buhuși a considerat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Iași.

Hotărârea Judecătoriei Iași Prin sentința civilă nr. 9314 din 25 iunie 2024, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iași a apreciat că în mod corect Judecătoria Brașov a reținut că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Buhuși, în raport de domiciliul pârâtei, în aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. Instanța a reținut că, potrivit art. 116 C. proc. civ., singura parte care are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe competente, atunci când este incidentă o situație pentru care este prevăzută competența alternativă, este reclamantul. Or, reclamanta a introdus acțiunea la Judecătoria Brașov, care nu este competentă din punct de vedere teritorial să judece litigiul. În raport de situația de fapt dedusă judecății, Judecătoria Iași a considerat că nu pot fi reținute dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc că este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, întrucât, în contractul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport nu s-a prevăzut, în mod expres, niciun loc de executare a contractului, ci doar locul încheierii acestuia, respectiv în municipiul Iași, la data de 11 iunie 2023. Instanța a apreciat că locul executării nu poate fi unul și același cu cel al încheierii contractului având ca obiect vânzarea unui autovehicul, cât timp o asemenea clauză nu a fost prevăzută expres în cuprinsul contractului, cum prevăd dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Buhuși îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. cu privire la obligarea pârâtei B. la înlăturarea viciilor ascunse pe cheltuiala sa, prin plata sumei de 28.173,18 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca BMW tip X1, cu număr de identificare x, sumă ce urma a se actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data plății, precum și cu dobânda legală. Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, învederând că are domiciliul în satul Racova, comuna Racova (aflat în circumscripția Judecătoriei Buhuși), precum și faptul că, în materie contractuală, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stabilește o competență alternativă, în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Prin sentința civilă nr. 11694 din 6 decembrie 2023, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși, în considerarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., reținând că în contract nu a fost inserată o clauză prin care locul executării obligației să fi fost determinat. La rândul său, Judecătoria Buhuși, prin sentința civilă nr. 194 din 11 martie 2024, s-a declarat necompetentă din punct de vedere teritorial, apreciind că Judecătoria Iași este abilitată de lege să soluționeze cauza, în raport de dreptul de opțiune al reclamantei, exprimat în baza art. 113 alin. (3) C. proc. civ., precum și de faptul că locul de executare a contractului se prezumă a fi cel al încheierii convenției (în municipiul Iași), predarea autoturismului și transferul dreptului de proprietate având loc la data încheierii contractului, în această localitate. Învestită fiind prin declinare, prin sentința civilă nr. 9314 din 25 iunie 2024, Judecătoria Iași a stabilit că Judecătoriei Buhuși îi revine competența de a judeca litigiul, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ. În soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Judecătoria Buhuși, Înalta Curte constată că pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată se grefează pe un contract de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport, prin care pârâta, în calitate de vânzătoare, a transmis reclamantei, în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra unui autoturism. Prin clauzele contractuale inserate, părțile semnatare nu au stabilit un loc anume pentru executarea obligațiilor asumate, ci s-au rezumat să menționeze că actul juridic a fost încheiat la Iași, la data de 11 iunie 2023. În dreptul procesual civil, locul încheierii contractului poate constitui, în anumite situații, un criteriu după care se determină competența teritorială a instanțelor de judecată abilitate să soluționeze eventualele litigii născute în legătură cu executarea obligațiilor asumate de părți. În acest sens, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd o competență alternativă, stipulând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 mai sunt competente "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract." În prezenta cauză, în lipsa determinării acestui element contractual, nu poate fi reținută incidența normei legale enunțate, care ar fi acordat, de altfel, reclamantei și nu pârâtei, un drept de opțiune între instanțele deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., respectiv între instanța de la domiciliul pârâtei și cea a instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației contractuale. Referitor la competența teritorială, în acest context devin incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Având în vedere că pârâta domiciliază în jud. Bacău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buhuși, acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei. Norma de competență teritorială prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este aplicabilă în cauză, întrucât contractul asupra căruia poartă litigiul cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență nu se circumscrie contractelor reglementate prin Legea nr. 193/2000, pârâta neavând calitatea de profesionist, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) C. civ. sau ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 193/2000. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși.