ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 326/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 05.10.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 108.638,64 RON, reprezentând penalizare de 30% pentru cantitatea de bunuri nelivrată conform contractului nr. x/29.06.2020 și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1992/22.07.2022, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, a înlăturat clauza atributivă de competență din contractul încheiat de părți, calificând-o drept clauză neuzuală și reținând că pârâta nu a acceptat-o expres și în scris; ca atare, luând act că sediul pârâtei este situat în jud. Iași, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 200/10.01.2023, Judecătoria Iași – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, deși clauza atributivă de competență din contractul încheiat de părțile litigante este una standard, care se regăsește în contractele semnate de reclamantă cu partenerii săi, aceasta nu este o clauză neuzuală, astfel încât i-a dat deplină eficiență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față opune doi profesioniști, între care s-a încheiat un contract de vânzare care include o clauză atributivă de competență, cu următorul conținut: "Orice dispută, controversă, litigiu sau încetare provocată de prezentul contract va fi rezolvată în fața instanțelor de judecată competente, în a căror circumscripție își are sediul Cumpărătorul".

Cu titlu introductiv, Înalta Curte reține că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părților având drept cauză răspunderea contractuală și nefiind incidente normele de competență teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 C. proc. civ.

Potrivit art. 1.203 C. civ., "Clauzele standard (…) prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte".

Interpretarea dispoziției legale impune concluzia că, din punct de vedere al dreptului substanțial, clauza atributivă de competență produce efecte dacă a fost acceptată expres, în scris, de partea căreia i se opune.

Sesizată de reclamantă, instanța competentă teritorial în baza convenției părților a lipsit de efecte stipulația contractuală, statuând că acceptarea expresă și în scris a acesteia presupune încheierea unui înscris distinct de contractul din care derivă disputa litigioasă.

Circumstanțele cauzei de față relevă un contract de vânzare încheiat în formă scrisă de doi profesioniști, sub forma unui înscris unic, semnat și ștampilat pe fiecare pagină de pârâtă și care include clauza atributivă de competență redactată într-o formă inteligibilă și ușor sesizabilă, ținând cont de poziționarea ei.

Dispozițiile art. 1.203 C. civ. nu pretind obiectivarea consimțământului referitor la clauza atributivă într-un înscris separat de contract, ci impun instanței care analizează o clauză atributivă de competență să examineze, din perspectivă calitativă, consimțământul părții, pentru a se asigura că a fost manifestat clar și expres (adică nu tacit); aceleași dispoziții se opun, deci, unei cercetări formale, limitată la determinarea existenței unui document separat de contract în care să fie acceptată clauza atributivă. Este, astfel, lipsită de fundament concluzia că, de plano, o clauză atributivă de competență inclusă într-un contract trebuie dublată de un înscris distinct.

Față de ansamblul considerentelor expuse, reținând că, prin convenirea clauzei atributive de competență, părțile au atribuit competența teritorială exclusivă Judecătoriei Slobozia, în a cărei circumscripție reclamanta – cumpărător în contract – își are sediul, Înalta Curte, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2023.