ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1416/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în procedura specială a cererii de valoare redusă, obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 200 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x CAS nr. x din 22 martie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 623 din 15 martie 2021, Judecătoria Slobozia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Galați.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Galați.

Învestită prin declinare, Judecătoria Galați a pronunțat sentința civilă nr. 822 din 29 aprilie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, s-a reținut că Judecătoria Slobozia, deși a apreciat corect că, în ceea ce privește competența teritorială, art. 1028 C. proc. civ. face trimitere expresă la normele de drept comun și a reținut aplicabilitatea art. 107 C. proc. civ., care stabilește regula generală în materie, a ignorat normele care disciplinează activitatea procedurală în privința posibilității de invocare a excepției de necompetență, respectiv art. 129-130 din același act normativ.

Astfel, s-a constatat că pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv la 8 martie 2021, și nu prin întâmpinare, cum dispun normele procedurale anterior invocate.

Instanța a reținut că, în măsura în care reclamantul a introdus cererea la o instanță care nu este competentă după nici unul din criteriile prevăzute de normele de competența teritorială, dacă pârâtul nu invocă excepția de necompetență teritorială prin întâmpinare, în speță nefiind situația în care întâmpinarea nu este obligatorie, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul dacă necompetența este de ordine privată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L., pe calea procedurii speciale a cererii de valoare redusă, la plata sumei de de 200 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x CAS nr. x din 22 martie 2017.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., raportat la art. 1028 din același act normativ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ. "Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun."

Înalta Curte constată că sediul pârâtei S.C. B. S.R.L. este în mun. Galați, cart C., jud. Galați, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați, această instanță fiind competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere.

Se reține că normele de competență reglementate de art. 107 C. proc. civ. sunt norme de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Desfășurarea procedurii în cazul cererii de valoare redusă, prevăzută de art. 1030 C. proc. civ., nu prevede obligativitatea depunerii întâmpinării, astfel încât devin incidente dispozițiile tezei a doua a art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale putând fi invocată până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Se constată că, în cauză, în termenul stabilit de lege, respectiv la termenul din 8 martie 2021, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, declinarea competenței teritoriale către Judecătoria Galați fiind realizată în condiții de regularitate procedurală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.