ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 272/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta: la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă de la data scadenței acestora până la data plății efective.

A invocat articolul IV din Legea nr. 236/2019 alin. (1).

2.1. Prin sentința civilă nr. 1287 din 25 februarie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1073 din 1 iulie 2021 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Instanța a apreciat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun, competența de soluționare a cauzei revenind, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 101 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Slobozia.

2.3. Învestită prin declinare, Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr. 2859 din 26 noiembrie 2021 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, suspendând judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Instanța a apreciat că litigiul nu decurge din executarea contractelor administrative, conform ultimei teze a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii, respectiv obligarea pârâtelor la plata sumei de 70.000 de RON și dobânda aferentă, fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 236/2019.

Așadar, instanța a reținut că litigiul nu presupune soluționarea unor aspecte ce țin de executarea contractului; încheierea acestor contracte între părți constituie doar o condiție cerută de lege pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 236/2019, astfel cum rezultă din art. IV alin. (1). Or, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004, arătând că pârâta AN.S.V.S.A. a refuzat în mod nejustificat să-i soluționeze cererea formulată în procedura prealabilă.

A conchis în sensul în care competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel București, fiind incidente dispozițiile în temeiul art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie pretențiile reclamantei ce rezultă din contractele administrative încheiate între Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița și S.C. A. S.R.L., și anume acordul-cadru de servicii CSVA Valea Măcrișului nr. 20272/14.10.2019 și contractul subsecvent de servicii CSVA Valea Măcrișului nr. x/14.10.2019.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă de la data scadenței acestora până la data plății efective.

Art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative prevede că: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

În speță, Înalta Curte constată că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere că raporturile contractuale dintre părți se circumscriu noțiunii de contract de concesiune de servicii publice, altfel spus, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractului încheiat între părți, în concret, executarea obligației de plată a sumei de 10.000 RON lunar, începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data plății efective, pentru reclamantă.

Așadar, litigiul dintre părți privește executarea unui contract administrativ, astfel că, pentru stabilirea competenței materiale, trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu și cele ale art. 10 din același act normativ, consecința fiind aceea că le revine instanțelor civile de drept comun competența materială de soluționare a prezentei cauze.

Se mai reține faptul că, analizând cuprinsul acțiunii cu care a fost învestită instanța de judecată, se constată că reclamanta nu face referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri sau la vreo vătămare adusă acesteia printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de dispozițiile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Altfel spus, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile.

În concluzie, având în vedere prevederile legale anterior menționate, precum și dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriul valoric, apreciat de către reclamantă la suma de 70.000 RON, sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanței, Înalta Curte stabilește instanța competentă material să soluționeze cauza ca fiind Judecătoria Slobozia, ca instanță de drept comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.