ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 787/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 3 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă (de la data scadenței acestora și până la data plății efective).

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 236/2019 și O.U.G. nr. 117/2020.

Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în soluționarea prezentei spețe, raportat la obiectul prezentei acțiuni, "refuz acordare drepturi", la calitatea pârâtei de autoritate centrală și la sediul legal al reclamantului, apreciind că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a acestei acțiuni aparține Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 2342/2021 din 8 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, invocate de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că raportul de drept administrativ dedus judecății vizează exercitarea unei competențe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Totodată, evocând dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 și reținând că reclamantul are sediul în județul Galați, instanța a constatat că acesta este situat în circumscripția Curții de Apel Galați, astfel că a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la 19 mai 2021, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 22 iunie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 și a rămas în pronunțare pe excepție.

Prin sentința nr. 134/2021 din 24 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției pentru cauze de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că reclamantul a solicitat, în esență, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte, împrejurare care rezultă din precizarea făcută, potrivit căreia suma de 10.000 RON lunar se cuvine "pentru fiecare contract".

S-a mai reținut că legiuitorul a explicitat fără echivoc în corpul O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, că suma de 10.000 RON lunar este prevăzută pentru fiecare contract de concesiune/contract de prestări servicii, ca o contraprestație echivalentă serviciilor realizate în cadrul activităților sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, fiind, deci, alocată în executarea menționatelor contracte.

Așa fiind, s-a reținut că sumele pretinse de reclamant în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 sunt prevăzute de legiuitor în executarea acelor contracte, fiind necontestată, în speță, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, analizând contractul nr. x/16.04.2019, Curtea a observat că acesta a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, astfel că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

Reținând că pretențiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ ce a fost încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016, în privința cărora legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluționare a litigiilor născute, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14 iulie 2021, sub același număr de dosar.

La termenul din 15 septembrie 2021, Tribunalul Brăila, având în vedere că, prin cererea depusă la 9 martie 2021, reclamantul a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei entități, sens în care a acordat termen de judecată la 14 octombrie 2021.

Pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 789 din 28 octombrie 2021, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila.

A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila.

Împotriva sentinței civile nr. 789/28.10.2021, pronunțate de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu consecința rejudecării și admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă la data de 26.11.2021, sub nr. x/2021.

În ședința publică din data de 12.01.2022, instanța, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția necompetenței material - procesuale a secției I Civile a Curții de Apel Galați.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 789 din 29.10.2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a reținut că sumele sunt pretinse de reclamant în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, fiind prevăzute de legiuitor în executarea contractelor indicate de legea menționată, fiind necontestată, în speță, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut că, în speță, contractul nr. x/16.04.2019 (aflat la dosar fond), invocat de reclamant, a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016 și astfel, litigiile privind executarea contractului sunt soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

În acest sens, a evocat dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, potrivit căruia, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

S-a mai arătat că, potrivit Deciziei nr. 40/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Instanța a mai reținut că, deși a dat în competența de soluționare a instanței civile de drept comun litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste litigii se soluționează "de urgență și cu precădere", fiind evident că termenele și soluțiile reglementate în procedura de drept comun din materie civilă nu pot fi considerate compatibile cu celelalte dispoziții speciale ale Legii nr. 101/2016.

Pentru considerentele de mai sus, a apreciat că excepția invocată este întemeiată și, în consecință, în temeiul art. 136 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 132 alin. (3) din același Cod, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă la data de 14 ianuarie 2022, sub nr. x/2021*.

La termenul din 9 februarie 2022, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a pus în discuție excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile în soluționarea prezentei cauze.

Prin decizia nr. 26/R din 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civilă a Curții de Apel Galați, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Galați.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul pentru soluționarea lui către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a reținut că cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar a fost soluționată în prima instanță de secția I Civilă a Tribunalului Brăila, urmare a declinării de competență în favoarea sa, prin sentința civilă nr. 134 din data de 24.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

A mai arătat că recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de secția I Civilă a Tribunalului Brăila, respectiv împotriva hotărârii nr. 789/28.10.2021, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, iar aceasta, prin încheierea din 12.01.2021, a declinat competența de soluționare în favoarea secției a II-a Civile a aceleiași instanțe.

A mai reținut că organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit statuărilor constante ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond. În acest sens, a făcut trimitere la Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, par. 164; Decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 132; Decizia nr. 5161 din 28.10.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, secțiunea 3.

În speță, instanța a reținut că, în primă instanță, cauza a fost judecată de secția I Civilă a Tribunalului Brăila, motiv pentru care, calea de atac declarată împotriva sentinței trebuie să fie judecată de secția I Civilă a Curții de Apel Galați.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 11 martie 2022, sub nr. x/2021*.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens art. 136 alin. (1) prevede că:

"Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția a I civilă și secția a II-a Civilă din cadrul Curții de Apel Galați - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, în considerarea dispozițiilor art. 136 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, reclamantul a solicitat, în esență, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte.

Totodată, contractul nr. x/16.04.2019 de care se prevalează reclamantul a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

În speță, Înalta Curte reține că litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Brăila, secția I civilă prin sentința civilă nr. 789 din 28 octombrie 2021, împotriva căreia a formulat recurs reclamantul.

Calea de atac formulată a fost înregistrată pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Galați care, prevalându-se de dispozițiile Deciziei nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a declinat competența materială procesuală de soluționare a cauzei în favoarea secției specializate în litigii cu profesioniștii, respectiv, în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Galați.

Având în vedere că procesul a debutat la 3 noiembrie 2020, Înalta Curte reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice:

"(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)"

Prin urmare, luând în considerare faptul că respectiva modificare a Legii nr. 101/2016 (din 13 iulie 2020) a survenit ulterior pronunțării Deciziei nr. 40/2020 (la 18 mai 2020), Înalta Curte reține că această decizie nu mai poate fi invocată pentru stabilirea competenței în favoarea secției specializate în litigii cu cu profesioniștii, motiv pentru care, în cauză, calea de atac se va judeca de "instanța ierarhic superioară", aceasta fiind sintagma utilizată de legiuitor la momentul la care a fost pornit procesul.

Cum Curtea de Apel Galați, secția I civilă este instanța ierarhic superioară Tribunalului Brăila, secția I civilă care a judecat în primă instanță litigiul pendinte, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2022.