ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1683/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă la 27.05.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta cedentă B. ROMÂNIA S.A., pârâta cesionară C. S.a.R.L., prin mandatar cunoscut în țară D. ROMÂNIA S.R.L., pârâții E. S.R.L., F. și G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. x.901/30.09.2008 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii sumei de 9.665 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 948 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 13200/11.11.2016, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B. ROMÂNIA S.A., și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 401/07.03.2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. E. S.R.L. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei S.C. E. S.R.L.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. ROMÂNIA S.A., S.C. C. S.a.R.L, F. și G. a constatat nulitatea parțială a contractului de credit nr. x.901/30.09.2008 încheiat între pârâta S.C. B. ROMÂNIA S.A. și reclamanta A. și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a obligat pârâta C. S.a.R.L. să restituie reclamantei suma de 800 RON.

A obligat pârâtele B. ROMÂNIA S.A. și C. S.a.R.L. în solidar la plata sumei de 10.149,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 25.02.2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a consemnat schimbarea denumirii pârâtei, din B. ROMÂNIA S.A. în H. S.A.

Prin notele depuse la 02.04.2019, reclamanta a solicitat obligarea intimaților și la restituirea sumei de 3.790,36 RON, ce a fost executată silit în cadrul dosarului nr. x/2010 al B.E.J. I..

Prin decizia civilă nr. 224/06.05.2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a dispus repunerea părților în situația anterioară și a obligat pârâtele H. S.A. și C. S.a.R.L să restituie reclamantei A. suma totală de 13.456 RON; a menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate și a obligat intimații-pârâți să plătească apelantei cheltuielile de judecată efectuate în apel în cuantum total de 1.828 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâta H. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta a criticat decizia instanței de apel din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1.443 C. civ., care reglementează solidaritatea între creditori, precum și că solidaritatea pasivă nu rezultă dintr-o dispoziție expresă a legii.

Astfel, a susținut că, în cauză, nu s-a probat existența unui acord prin care să se reglementeze solidaritatea pasivă a recurentei, în calitate de creditoare cedentă și cea a creditoarei cesionare C. S.a.R.L., în sensul ca recurenta să își asume expres o obligație solidară de restituire a sumelor încasate în baza contractului de credit pe care s-a întemeiat acțiunea.

Totodată, recurenta a susținut că în cauză nu există izvorul juridic al solidarității pasive, așa cum este reglementat de C. civ., astfel că în lipsa acestuia hotărârea recurată a fost pronunțată cu ignorarea cerințelor cuprinse în art. 1.443 C. civ.

În final, recurenta a mai arătat că sunt incidente prevederile art. 1.422 C. civ., referitoare la obligația divizibilă.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 06.05.2020, a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Critica recurentei vizează încălcarea art. 1.443 C. civ., în argumentarea căreia susține că nu a fost probată existența unui acord care reglementează solidaritatea între creditori, precum și că solidaritatea pasivă nu rezultă dintr-o dispoziție expresă a legii.

Cu ocazia analizării apelului, în limitele efectului devolutiv, instanța a verificat legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, prin prisma criticii aduse sentinței tribunalului referitoare la cuantumul sumei care face obiectul restituirii către reclamantă, în cadrul aplicării efectului juridic al nulității absolute parțiale a contractului de credit în ceea ce o privește, niciun aspect supus devoluțiunii în apel neluând în analiză caracterul solidar ori divizibil al obligației de plată între debitori. Pe aceste premise, soluționând apelul, instanța nu a dat o dezlegare asupra naturii divizibile sau solidare a obligației nici prin considerente, nici în dispozitiv.

Astfel că, orice nelămurire a pârâtei, legată de caracterul solidar sau divizibil al obligației, poate fi solicitată în procedura special reglementată de lege în acest scop, iar nu printr-un recurs a cărui verificare trebuie circumscrisă la dispozițiile art. 483 și art. 488 C. proc. civ.

De aceea, criticile recurentei nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.

Întrucât recurenta-pârâtă H. S.A. este partea care a pierdut procesul, ea va fi obligată, în aplicarea art. 453 C. proc. civ., la plata sumei de 750 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 224/06.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.