ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2009/a1.48, reclamanta A.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C B. S.A., a solicitat judecătorului-sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului adițional la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.1996, înregistrat sub nr. x din 21.05.2015, încheiat între S.C. B. S.A., în calitate de angajator, și C., în calitate de angajat, a actelor adiționale la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.1996, înregistrat sub nr. x din 25.04.2016, respectiv sub nr. x din 12.03.2018, încheiate între aceleași părți, anularea oricărui demers efectuat, ca urmare a încheierii acestor acte adiționale la contractul individual de muncă (de gen înscriere în REVISAL) și restituirea sumei de 241.522,00 RON încasate de către C..

Prin sentința civilă nr. 166/F/2021 din 14 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui – secția civilă, în dosarul nr. x/2009.48, s-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind restituirea sumelor încasate necuvenit, formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar A..; s-au respins, ca neîntemeiate, excepția nulității cererii introductive, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare; s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar A.., în contradictoriu cu pârâta C.; s-a constatat nulitatea absolută a actelor adiționale la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.2015, înregistrate sub nr. x din 21.05.2015, nr. 106/226 din 25.04.2016 și nr. 106/146 din 12.03.2018, încheiate între S.C. B. S.A. (în calitate de angajator) și C. (în calitate de angajat); s-a respins capătul de cerere privind anularea oricărui demers efectuat, ca urmare a încheierii actelor adiționale la contractul individual de muncă.

Curtea de Apel Iași – secția civilă, prin decizia nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 166/F/2021 din 14 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui – secția civilă, hotărâre care a fost menținută.

La data de 7 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași – secția civilă, sub nr. x/2022, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă, calea extraordinară de atac în retractare fiind transmisă către Registratura Curții de Apel Iași, prin e-mail, la aceeași dată (7 aprilie 2022, ora 08:42 - dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași).

Revizuenta C. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia nr. 375/2022 din 5 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2009.48, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865; s-a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 (hotărâri definitive potrivnice) și s-a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curții de Apel Iași, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiași complet de judecată – R2, cu termen la data de 16 iunie 2022, pentru când s-au citat părțile, cu mențiunea de a formula concluzii pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași.

Prin decizia civilă nr. 438/2022 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, formulată de revizuenta C., împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași – secția civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 22 iulie 2022.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Actele adiționale la contractul individual de muncă (încetat din data de 2 septembrie 2019), ce se vor anulate au fost încheiate la 21.05.2015, 25.04.2016 și 12.03.2018.

Deși s-a cerut anularea acestor acte, instanța s-a pronunțat în sensul constatării nulității.

Or, într-o cauză similară instanța de același grad a pronunțat decizia nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2020, prin care se păstrează actul adițional încheiat la data de 12 martie 2018 (nr. 106/153 din 12.03.2018).

Mai mult, în acest dosar, Curtea de Apel Iași a dispus ca intimata să achite reclamantului din cauză toate drepturile salariale conform actului adițional nr. x din 12.03.2018 la contractul individual de muncă, chiar drepturi salariale indexate.

Revizuenta apreciază că semnarea actului adițional din data de 12 martie 2018 la contractul individual de muncă a operat pentru toți salariații din inițiativa unilaterală a angajatorului S.C. B. S.A., în vederea transpunerii cadrului legal dat de O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 8 noiembrie 2017 (Art. I, Titlul V); O.U.G. nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din 8 noiembrie 2017 (Art. VII), ce impunea trecerea contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina salariatului.

Actele adiționale din data de 12 martie 2018 sunt semnate de salariați, iar din partea angajatorului S.C. B. S.A., de dl. D., angajat în acel moment pe postul de director general cu atribuții de gestionare curentă a activității societății.

Există practic o hotărâre potrivnică cu cea pronunțată în cazul revizuentei C..

Într-o altă cauză similară instanța de același grad a pronunțat decizia civilă nr. 405/2020 din 6 octombrie 2020, în dosarul nr. x/2019.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuenta C. se raportează la dispozițiile din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, însă procedura insolvenței a fost deschisă împotriva debitoarei S.C B. S.A. în anul 2009, sub imperiul C. proc. civ. de la 1865 și al Legii nr. 85/2006, litigiul finalizat cu decizia nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași – secția civilă (a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză) formând obiectul dosarului nr. x/2009

În considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepția tardivității declarării cererii de revizuire, invocată din oficiu, ca excepție dirimantă și peremptorie.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 (de care se prevalează revizuenta), fie de la comunicarea hotărârii definitive, fie, atunci când hotărârea a fost dată de o instanță de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

În ceea ce privește calculul termenului prevăzut de textul de lege anterior evocat, sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. (1) din același cod, care dispun în sensul că: "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Art. 101 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 prevede că: "termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".

Aplicând aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în speță, termenul de o lună de la data pronunțării hotărârii atacate, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, s-a împlinit la data de 25 februarie 2022.

Revizuenta a promovat, însă, calea extraordinară de atac a revizuirii la data de 7 aprilie 2022, după împlinirea acestui termen.

Neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, în conformitate cu art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civil, fiind formulată cu depășirea termenului legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.