ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1194/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la revizuirea deciziei nr. x/2/19.06.2017 în raport de situația soldelor lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate, cu consecința emiterii unei noi decizii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1278 din 21 mai 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1278/21.05.2019 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

La data de 31 iulie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

La data de 23 octombrie 2020 recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a înțeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, prin rezoluția din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă și vizează un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel".

Conform art. 101 din același act normativ "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar art. 103 prevede că:

"hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabilește că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)",astfel cum este menționat și în dispozitivul acesteia.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că acestea se pot exercita în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 mai 2021.