ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/21.03.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună admiterea acțiunii, în sensul: recunoașterii existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, și a dispozițiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M 25/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operațiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare la salariul de funcție, prin majorarea cu 5,25 %, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu data de 15.09.2017 (data când si-a produs efecte O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1), din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, forma de bază; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3, din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data 22.02.2020 și până la data plății efective; constatarea calității de creditor al pârâtei și în consecință, aceasta să fie obligată la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite și sumele rezultate în urma actualizării.

Totodată, a solicitat constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată prin art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul a mai solicitat ca instanța să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său.

Prin sentința nr. 666 din 13 iunie 2023, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă Complet Specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului C30 (0) - Civil din cadrul secției I civile, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă a Tribunalului Caraș-Severin, invocată din oficiu de către instanță și în consecință: a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 567 din 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale - având ca obiect pretenții - în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile a Tribunalului Caraș-Severin. A constatat că între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, s-a ivit un conflict negativ de competență. În baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei de față și a înaintat prezentul dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Guvernul Romaniei și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, o cerere prin care solicită ca instanța să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

În speță, reclamantul a solicitat și repararea pagubei pricinuite prin indexarea și actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate conform dispozițiilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, nemodificate prin O.U.G. nr. 59/2017, respectiv prin emiterea unui act de către o autoritate centrală.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru diminuarea pensiei ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 02 noiembrie 2023.