ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, următoarele:

- recunoașterea existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, și a dispozițiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operațiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare la salariul de funcție, care de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10%, potrivit dispozițiilor art. II alin. (5) și (7) din Legea nr. 152/2017 modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017;

- efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu începând cu data de 15.09.2017 (data când și-a produs efectele O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1), din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3, din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 și până la data plății efective;

- să se constate calitatea reclamantului de creditor al pârâtei și în consecință, aceasta să fie obligată la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite și sumele rezultate în urma actualizării;

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de ART. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care prevede că: "Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 3, după lit. k) se introduc două noi litere, lit. l) și m), cu următorul cuprins: "11) solda/salariu lunar net - solda/salariul lunar brut prevăzută/prevăzut la art. 28 alin. (1) din care se deduce contribuția individuală la bugetul de stat, contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale de sănătate impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare; ni) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare. " Articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins: La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare I soldelor/salariilor lunare biute cuprinse în baza de calcul al pensiei";

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă, în principal, a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său și, în subsidiar, a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1064 din 23 mai 2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În justificarea soluției adoptate, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a reținut că analiza cererii de chemare în judecată trebuie efectuată cu respectarea principiului disponibilității procesului civil reglementat de art. 9 C. proc. civ., iar, prin acțiunea formulată, reclamantul a indicat în mod expres obiectul cererii și procedura aleasă pentru soluționarea acesteia, arătând că a solicitat sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, pretențiile deduse judecății fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat vătămarea în dreptul și interesul meu legitim prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017.

În raport de aceste aspecte, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a opinat că, întrucât obiectul acțiunii vizează un pretins prejudiciu cauzat prin O.U.G. nr. 59/2017, în raport și de fundamentul juridic invocat de reclamant, ce este cel reglementat de legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzei ar aparține secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023*, iar prin sentința civilă nr. 585 din 17 octombrie 2023 această instanță a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a învederat, în esență, că partea reclamantă a invocat vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise în baza unor dispoziții dintr-o ordonanță și în raport de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, ce are calitatea de autoritate publică centrală, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

2.3. Prin sentința civilă nr. 17 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Curtea de Apel Ploiești a argumentat, în esență, în sensul că obiectul principal al litigiului privește despăgubiri derivând din stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului ca efect al plafonării cuantumului acesteia în urma aplicării dispozițiilor adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, fiind un raport de juridic de prestații sociale, întemeiat pe prevederile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului lui la pensie, adică afectarea conținutului raportului juridic de prestații sociale.

A mai arătat curtea de apel că acțiunea cu care reclamantul a învestit instanța de contencios nu se încadrează în categoria posibilelor obiecte de acțiuni enumerate de alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 și că, în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, Curtea a apreciat că prin cererea de chemare în judecată nu s-a invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, demersul judiciar formulat de reclamant privind recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel încât se circumscrie jurisdicției asigurărilor sociale.

Nu în ultimul rând, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a evocat și cadrul procesual indicat de reclamantul A., care a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de obiectul cauzei și natura raportului juridic dedus judecății.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și, în esență, acordarea de despăgubiri egale cu diferența dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017.

Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, și de către reclamant, fără a avea ca obiect un litigiu privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest text normativ stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției etc., care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (în raport de considerentele Curții EDO din Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte că fundamentul juridic al cauzei pendinte este cel reglementat de legea contenciosului administrativ.

Întrucât, în cauză, reclamantul a solicitat despăgubiri în considerarea unui pretins prejudiciu despre care afirmă că ar fi fost cauzat patrimoniului său prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017, iar aceste despăgubiri au fost solicitate de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (autoritate publică centrală), în determinarea instanței competente incident este criteriului rangului autorității. Pe cale de consecință, în aplicarea criteriului rangului autorității, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

De asemenea, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel Ploiești, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului, potrivit dovezilor de la dosar.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.