ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2024

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

I. Prin cererea înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, următoarele:

- recunoașterea existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, si a dispozițiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, la revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare, să efectueze retroactiv operațiunea de calculare și actualizare a cuantumului pensiei subsemnatului prin raportare salariul de funcție, care de fa 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10%, potrivit dispozițiilor art. II alin (5) și (7) din Legea nr. 152/2017 modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% fată de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei sale militare de serviciu, începând cu data de data când și-a produs efecte O.U.G. nr. 59/2017 avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 13, din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data 22.02.2020 și până la data plății efective;

- constatarea calității sale de creditor al pârâtei și, în consecință, obligarea acesteia la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militara de serviciu, dintre sumele primite de acesta și sumele rezultate în urma actualizării;

- constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de ART. VII din O.U.G. nr. 59/2017 223/2015, privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. alin. (3) și (5) și ale art,79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/201 7 în ansamblul său.

Arată reclamantul că O.U.G. nr. 59/2017 este afectată de vicii de neconstituționalitate care duc la neconstituționalitatea actului normativ în ansamblul și, în subsidiar, a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, fiind adoptată cu încălcarea dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

A subliniat că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare prevederilor din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale.

A mai învederat reclamantul că obiectul acțiunii nu vizează stabilirea situației salariilor realizate ci modalitatea de aplicare a unor acte normative, în materia pensiilor cu influențe asupra cuantumului pensiei, astfel că doar Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne justifică legitimarea procesuală în prezent cauză.

În finalul acțiunii, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecății cauzei conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției invocate.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității cererii, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune.

La primul termen de judecată Tribunalul Brăila – secția I civilă a solicitat reclamantului să depună precizări pentru lămurirea obiectului acțiunii și a prorogat discutarea competenței la termenul următor când, din oficiu a invocat excepția de necompetentă materială a Tribunalului Brăila.

Prin sentința civilă nr. 616/20.09.2023, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a acestuia și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Reținând că temeiul de drept invocat art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și precizările depuse de reclamant pentru lămurirea obiectului acțiunii, tribunalul a constatat că acțiunea de față este o acțiune în repararea prejudiciului produs prin vătămarea intereselor reclamantului prin adoptarea de către Guvern a O.U.G. nr. 59/2017.

A constatat, instanța că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

În concluzie, a reținut instanța că reclamantul în motivarea cererii sale nu a pus în discuție corectitudinea calculării drepturilor de pensie sau a eventualei sale recalculări prin raportare la prevederile legale pe care Casa Sectorială de Pensii a MAI le-a avut în vedere, ci solicită explicit revizuirea deciziei, calcularea și actualiazarea pensiei, efectuarea operațiunii asminitave de actualizare a pensiei militare de serviciu, avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, forma de bază, aceasta fiind o reparare a prejudiciului cauzat prin Ordonanța de urgență criticată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, sub același număr la data de 11 octombrie 2023, primul termen fiind stabilit în cauză la data de28 noiembrie 2023, când instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a curții și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, însă având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29 noiembrie 2023, respectiv 8 decembrie 2023.

Astfel, prin sentința nr. 319 din 8 decembrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați, a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal - în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, în considerentele hotărârii s-a reținut că, față de petitul cererii, devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

A mai reținut instanța că, invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În acest sens, Curtea a subliniat că obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este de necontestat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Instanța reține că, în cauză, cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 și repararea prejudiciului produs reclamantului prin restituirea sumelor de care ar fi beneficiat acesta, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015, modificări față de care reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională, ținând cont de faptul că însuși temeiul acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Or, instanța este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor și drepturilor reclamantului prin dispoziții din ordonanțe, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, context în care instanța subliniază că acesta este obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ.

Împrejurarea că, în ipoteza admiterii cererii, acest aspect influențează cuantumul pensiei de serviciu este lipsit de relevanță din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, recalculare ce presupune analizarea unor norme specifice, ci se solicită înlăturarea consecințelor unei ordonanțe de urgență, în opinia reclamantului, neconstituțională.

În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate anterior, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Față de temeiul acțiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) -teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă emitentul ordonanței de urgență nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.

Aceasta, întrucât stabilirea competenței de soluționare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuția părților decât de instanța competentă material și teritorial în soluționarea litigiului.

Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției muncii, instanța, reținând natura raporturilor juridice deduse judecății, apreciază că se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță Curtea de Apel Galați, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

II. Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. și pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curtii de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 10 ianuarie 2024.