ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5567/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2023, la data de 23.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună admiterea acțiunii în sensul:

- recunoșterii existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei ca potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, și a art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operațiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare la salariul de funcție, care, de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10/%, potrivit dispozițiilor art. II alin. (5) și (7) din Legea nr. 152/2017, modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- efectuării de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu15.09.2017 (data de la care și-a produs efectele O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- plății drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 și până la data plății efective;

- constatării calitatății de creditor al pârâtei și, în consecință, aceasta să fie obligată la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite și sumele rezultate în urma actualizării;

- constatării vătămării drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată prin art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său. În subsidiar, a solicitat să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, considerând că sunt adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție privind Consiliul Legislativ, precum și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

2.1. Prin sentința nr. 680 din 16.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, Complet specializat în conflicte de muncă și de asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că ținând seama că se invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și se solicită acordarea de despăgubiri de către o autoritate centrală - Guvernul României, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

2.2. Prin sentința nr. 566 din 03.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței; a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea completurilor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I civile a Tribunalului Caraș-Severin; a constatat ivit conflictul negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 134 din C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei de față și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivare a reținut că, chiar dacă reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și excepția de neconstituționalitate a normelor legale precizate, demersul său are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, solicitând restituirea diferențelor aferente pensiei ce ar fi rezultat din indexarea și actualizarea acesteia, de la autoritatea obligată la plata pensiei.

Totodată, a constatat că nu se solicită nici despăgubiri de la Guvernul României și nici anularea unui act administrativ sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci restituirea sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului pe parcursul anului 2022, de către plătitorul pensiei.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 și art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de față reclamantul urmărește să obțină repararea pagubei pricinuite prin indexarea și actualizarea pensiei, care se impuneau a fi realizate în conformitate cu dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, nemodificate prin O.U.G. nr. 59/2017, respectiv prin emiterea unui act de către o autoritate centrală. Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și la art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esență, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituționalitate a invocat-o, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, pe cale de consecință, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.