ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5265/2023

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 636 din 7 iunie 2023, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 478 din 12 septembrie 2023, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă din cadrul secției I civile a Tribunalului Caraș-Severin, a constatat invit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea instanței competente să soluționeze conflictul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul - domnul A. - a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând:

- recunoașterea existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, și a dispozițiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operațiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare salariul de funcție, care de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10/%, potrivit dispozițiilor art. II alin. (5) și (7) din Legea nr. 152/2017 modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu data de 15.09.2017 (data când și-a produs efecte O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 și până la data plății efective;

- constatarea calității de creditor al pârâtei și, în consecință, aceasta să fie obligată la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militară de serviciu dintre sumele primite și sumele rezultate în urma actualizării;

- constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare începând cu data de 01.09.2016, iar în prezenta cauză susține faptul că prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 au fost eliminate dreptul la indexarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma de bază) și dreptul la actualizarea cuantumului pensiei în raport cu majorările salariului de grad și salariului de funcție conform art. 60 alin. (1) din aceeași Lege nr. 223/2015, măsurile fiind considerate de reclamant ca disproporționale în raport cu alte categorii socio-profesionale din sistemul public de pensii ale căror drepturi de pensie sunt permanent și constant actualizate, majorate sau indexate în funcției de condițiile socio-economice.

De asemenea, reclamantul a solicitat repararea pagubei pricinuite prin interdicția indexării și actualizării pensiei domniei sale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul a indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile art. 192, art. 193, art. 194 C. proc. civ. art. 101, art. 102, din Legea nr. 223/2015; art. 28 alin. (1), art. 60 alin. (1) și (3) (în forma aplicabilă până la data de 15.09.2017) din Legea nr. 223 din 2015, modificată prin O.U.G. nr. 57 din 2015, Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016; Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 56/2017, de completare a Legii nr. 152/2017, O.U.G. nr. 13/2011.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul invocă un prejudiciu care decurge din aplicarea O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, acesta fiind nemulțumit de interdicția indexării și actualizării pensiei, impusă de dispozițiile art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, ceea ce implică faptul că reclamantul a învestit instanța cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă- Complet specializat-conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.