ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3021/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la recalcularea drepturilor drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 15.02.2022, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei, precum și O.U.G. nr. 114/2018.

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent.

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de pensii a Ministerului Afacerilor Interne la anularea în parte a deciziilor de pensie calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unor noi decizii din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării și până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, prin raportare la încălcarea obligației imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative și ale Legii nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ.

A arătat că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

2.1. Prin sentința nr. 2348/22.11.2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

În esență, a reținut că, în speță, instanța este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor și drepturilor reclamantului, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, apreciind că acesta este obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ, fiind incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Totodată, s-a reținut că nu sunt incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției asigurărilor sociale și, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecății, inclusiv faptul că reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Guvernul României, se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.12.2023, sub nr. x/2023*.

2.2. Prin sentința nr. 220/12.02.2024, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență că, reclamantul pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu, solicitând obligarea la repararea unei pagube cauzate de o ordonanță a Guvernului declarată neconstituțională.

Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, apreciind că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părții reclamante de către o autoritate centrală nu poate fi analizată și stabilită decât de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2024 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024.

2.3. Prin sentința civilă nr. 142/10.04.2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Curtea de Apel Craiova a reținut că, față de obiectul și părțile din acțiune stabilite de către reclamantă, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate drept cauză a acțiunii sale, acesta neînțelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanțe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) și (4) din acest act normativ.

În atare condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale."

Prejudiciul, astfel cum a fost reclamat, este solicitat de la unicul pârât, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ

Curtea a reținut, așadar, că obiectul acțiunii constă în pretenții rezultate într-un conflict de asigurări sociale, înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, fiind o cerere incidentală, pentru ca, ulterior, urmare a înlăturării acestor modificări, să obțină drepturile prevăzute de Legea nr. 223/2015, așa cum erau acordate în forma inițială, înainte de modificarea criticată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a hotărî astfel, instanța urmează a avea în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017, cu obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la recalcularea drepturilor drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 15.02.2022, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei, precum și O.U.G. nr. 114/2018, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care se adaugă majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017 și dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent.

Reclamantul a indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea O.U.G. nr. 99/2016, modificată de O.U.G. nr. 56/2018, Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanul a învestit instanța cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.