ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2213/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.01.2024, secția I civilă - Litigii de Muncă, în dosarul nr. x/2023 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei potrivit art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015 la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanților rezultate la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 30.06.2018, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, recalculare rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstitutională în tot ansamblul ei, precum și O.U.G. nr. 114/2018, fiind succesivă;

- obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamanților, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripție, la care să se adauge majorările, actualizările și indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificata prin O.U.G. nr. 59/2017, precum și dobânzile legale aferente, prevazute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie și până în prezent;

- obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziilor de pensie calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unor noi decizii din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii și până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei.

În susținerea acțiunii reclamanții au invocat exceptia de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la încălcarea obligației imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă și ale Legii nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1297/PI/09.11.2023, Tribunalul Timiș -complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a apreciat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că este competentă a soluționa cauza instanța de contencios administrativ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 112 din data de 20 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.

S-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, litigii de muncă.

S-a constatat că între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, secția I civilă, litigii de muncă s-a ivit un conflict negativ de competență.

În baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel curtea de apel a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează dreptul la pensie al reclamanților, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, iar nu un raport juridic de drept administrativ, fiind astfel incidente dispozițiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat.

În ceea ce privește împrejurarea că reclamanții au înțeles să solicite și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, s-a reținut că aceasta nu atrage compentența instanței de contencios administrativ.

3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș, secția I civilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea formulată de reclamanți s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă și calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii și până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei.

Înalta Curte constată că reclamanții au învestit instanța de litigii de muncă și asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestații sociale, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanței competente, prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, în conformitate cu care:

"Art. 100 Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel. Art. 101 Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Art. 102 Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Art. 103 Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

Reține Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acțiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reținute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamanții solicită să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanței Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne.

De asemenea, doar împrejurarea că reclamanții au înțeles să solicite și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepție de neconstituționalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanțe de judecată.

Dând astfel eficiență principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și obiectul acțiunii de față, Înalta Curte apreciază este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Timiș.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă (cauză de asigurări sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă (cauză de asigurări sociale).

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.