ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1191/21.02.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., a admis cererea reconvențională a pârâtei și a anulat contractul individual de muncă al reclamantului, nr. 129/22.02.2017 și actul adițional nr. x/14.12.2017.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentința apelată și, evocând fondul, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. RU238/07.04.2021 emisă de pârâtă, a repus părțile în situația anterioară emiterii acesteia, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzător funcției anterior deținute, începând cu 07.04.2021, actualizate cu indicele de inflație de la data plății, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului principal și a sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale; a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

La 03.01.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva acestei decizii civile, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, autoarea căii de atac a susținut că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică deciziilor civile nr. 3539/12.07.2019 și nr. 4371/21.07.2022 ale Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a acestor hotărâri.

A menționat că măsura de anulare a deciziei nr. RU238/07.04.2021 emisă de directorul Autorității, dispusă prin decizia a cărei revizuire o solicită, conduce la concluzia că instanța de apel a constatat lipsa identității dintre funcția deținută de intimat la 12.07.2019 și cea în care s-a dispus reintegrarea numitului B. prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019, prin care s-a statuat că postul de director al Direcției de Securitate Aeronautică și Cibernetică trebuia oferit acestuia, sigurul care avea opțiunea de a-l ocupa, iar prin efectul aceleiași hotărâri definitive, contractul de muncă al intimatului a încetat la data pronunțării ei, 12.07.2019.

În acest context, a susținut că, o dată ce prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 s-a stabilit identitatea dintre funcția ocupată de A. și cea deținută de B. anterior concedierii și faptul că acel post trebuie oferit celui din urmă, rezultă că decizia supusă revizurii încalcă efectul pozitiv al acelei hotărâri.

Revizuenta a invocat și decizia civilă nr. 4371/21.07.2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că această hotărâre a valorificat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 3539/12.07.2019 și că este opozabilă intimatului, care a avut calitatea de intervenient în acel litigiu.

De aceea, a susținut că decizia supusă revizuirii cuprinde soluția nejustificată a reîncadrării intimatului, în condițiile în care contractul de muncă al acestuia a încetat la 12.07.2019, dată de la care urma a fi încadrat B. pe același post deținut de A., de director al Direcției de Securitate Aeronautică și Cibernetică.

În concluzie, a subliniat că aspectul identității postului ocupat de intimat cu cel pe care instanța a dispus reintegrarea lui B. a fost tranșat definitiv prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, chestiunea dezlegată opunându-se cu putere de lucru judecat în litigiul ulterior, finalizat cu decizia supusă revizuirii.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât și a unuia pozitiv.

Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerința triplei identități, respectiv din examinarea art. 435 din același cod, pentru cerința identității de părți. În acest din urmă caz, instanța supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătorești, caracterul acesteia, de a fi obligatorie și producătoare de efecte, se manifestă numai între părți și succesorii lor; față de terți, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

De aceea, Înalta Curte va examina, cu prioritate, în cadrul prezentei decizii, dacă cerința identității de părți este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunțate în cele două litigii invocate de revizuentă, se constată că atât în dosarul nr. x/2017, în care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat decizia civilă nr. 3539/12.07.2019, cât și în dosarul nr. x/2020, în care aceeași instanță a pronunțat decizia civilă nr. 4371/21.07.2022, a avut calitate de reclamant numitul B., pârâtă fiind Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.; iar în acest din urmă dosar, intimatul A. a avut calitate de intervenient, așadar de parte, prin prisma dispozițiilor art. 55, coroborate cu cele ale art. 65 C. proc. civ., cererea sa de intervenție accesorie fiind admisă în principiu prin încheierea din 22.06.2022 pronunțată de instanța de apel.

În litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, calitate de părți au avut A. și Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

Așadar, examinând condiția identității de părți din litigiile în care s-au pronunțat decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 și decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, pretins potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu s-au derulat între aceleași părți, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Or, făcând distincție între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat și opozabilitatea ei, rezultă că revizuenta nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilității, în favoarea sa, efectele lucrului judecat al altei hotărâri judecătorești definitive, care se produc între alte persoane.

Intimatul este un terț în raport cu hotărârea dată în procesul purtat între alții și, chiar dacă prezintă elemente comune, procesele succesive nu au condus la pronunțarea unor hotărâri care să opună efecte obligatorii, necesar a nu fi ignorate de instanța ulterior învestită.

Revizuenta nu poate, așadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătorești pronunțate în alte procese prin intermediul revizuirii care ocrotește securitatea raporturilor de drept judecate.

Cu privire la nesocotirea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 4371/21.07.2022, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în procesul în care A. a avut calitatea de intervenient, fiind îndeplinită cerința identității de părți între cele două litigii finalizate cu hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte urmează a analiza întrunirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Sub acest aspect, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă cerinței ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; această condiție izvorăște din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, astfel că nu este permis instanței să exercite un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect.

În speță, contrar criticilor revizuentei, Înalta Curte constată că, prin decizia supusă revizuirii, pronunțată în soluționarea căii de atac promovate de A., curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 4371/21.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și, evocând din considerentele acesteia, a reținut că nu se confirmă identitatea dintre cele două posturi, respectiv cel al apelantului A. și al celuilalt salariat, B., întrucât demersurile angajatorului pentru reintegrarea acestuia din urmă s-au concretizat prin reînființarea postului deținut anterior concedierii.

Din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, așadar, în mod neechivoc, că în cel de-al doilea litigiu, instanța de apel a examinat chestiunea puterii de lucru judecat a ambelor decizii invocate de revizuentă, chiar dacă prima a fost pronunțată într-un litigiu în care doar aceasta a fost parte, iar nu și intimatul A..

În concluzie, Înalta Curte observă că revizuenta nu a invocat faptul că autoritatea de lucru judecat nu ar fi fost invocată în al doilea proces, nici omisiunea curții de apel de a o analiza, ci cuprinsul cererii de revizuire relevă nemulțumirea acesteia față de concluzia asupra acestei chestiuni și, ca atare, față de hotărârea pronunțată.

Față de aceste considerente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire și, în aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să oblige revizuenta la plata către intimat a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost probate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva deciziei civile nr. 5928/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă revizuenta la plata către intimat a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2024.