ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5982/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 iunie 2018, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România ("OTDR"), au solicitat: (i) anularea integrală a Hotărârii Consiliului Național al ODTR, din data de 03.04.2018, pentru motive de nulitate a procedurii, precum și pentru motive de nelegalitate; (ii) repunerea părților în situația anterioară și reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanță cu dispozițiile legale în materie; (iii) obligarea pârâtului ODTR la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocați). 1.

Prin sentința civilă nr. 155 din 04 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă. 1.

Prin încheierea nr. 2925 din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict. 1.

Prin decizia nr. 178 din 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost reînregistrată la data de 12 martie 2019, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018*. 1.

În cauză au fost formulate cereri succesive de intervenție accesorie în interesul pârâtului, de către petenții G. și H., care au fost respinse de prima instanță ca inadmisibile, soluții menținute în recurs de către ÎCCJ-SCAF. Pe perioada soluționării recursurilor declarate împotriva respingerii ca inadmisibile a acestor cereri de intervenție accesorie, judecata cauzei a fost suspendată în perioadele 09.10.2019 - 01.07.2020, 21.10.2020 - 12.05.2021. Petenta I. a formulat, de asemenea, o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, față de care prima instanță, constatând exercitarea abuzivă a dreptului procesual de intervenție în favoarea uneia dintre părți, prin încheierea din 12 mai 2021 a sancționat acest abuz procesual prin neluarea în seamă a cererii de intervenție. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 115 din 09 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins, ca nefondată, cererea pârâtului de repunere pe rol a cauzei; (ii) a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii; (iii) a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România; (iv) a anulat hotărârea din data de 03.04.2018, emisă de Consiliul Național al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România; (v) a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 1500 RON reprezintă onorariu de avocat. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 115 din 09 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, pârâtul susține că sentința este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor legale speciale și a prevederilor statutare care stabilesc un mandat statutar acordat Biroului Executiv al Consiliului Național pentru a stabili procedura de vot în cazul votului prin corespondență, printr-o normă de trimitere din cuprinsul art. 47 din Statutul OTDR. Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile paragrafelor 7 și 8 ale acestui articol, care cuprind norme speciale referitoare la desfășurarea votului prin corespondență, ci doar pe cele din art. 35-38 și art. 47 paragrafele 1 și 2 din Statut. Referitor la lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii invocată în fața instanței de fond, arată că, la data de 19.05.2018, Consiliul Național a reaprobat conținutul hotărârii din 03.04.2018, atacată în prezenta cauza, iar reclamanții au participat la ședință și nu au ridicat obiecții, astfel că nu se observă folosul practic și interesul urmărit de reclamanți. Instanța de fond a evitat a se pronunța asupra acestei excepții, astfel cum nu s-a pronunțat nici cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de petenta I., astfel că recursul trebuie considerat a fi îndreptat și împotriva acestei soluții de respingere a cererii de intervenție. Apreciază recurentul-pârât că instanța de fond a ignorat principiul tempus regit actum. Ordinea de zi a ședinței Biroului Executiv din 23.02.2018 prevedea la pct. 6 aprobarea procedurii de vot prin corespondență, conform art. 47 par. 7 și 8 din Statutul OTDR, care mandatează Biroul Executiv al Consiliului Național al OTDR să elaboreze și să aprobe Regulamentul intitulat Procedura de vot prin corespondență pentru Consiliul Național din 03.04.2018. Regulamentul de vot prin corespondență a fost adoptat la 23.02.2018 și a devenit operațional imediat, iar hotărârea din 03.04.2018 a fost adoptată în condițiile acestui regulament. Susține că reclamanții au indus instanța de fond în eroare, invocând un alt regulament decât regulamentul special aplicabil ședințelor și votului prin corespondență. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri pe care instanța de fond a omis a le observa, respectiv: Decizia Biroului Executiv din 23.02.2018 prin care s-a aprobat procedura de vot prin corespondență pentru ședința Consiliului Național al OTDR din 03.04.2018; Decizia Biroului Executiv nr. 1/16.03.2018 prin care s-au aprobat ordinea de zi a ședinței din 13.04.2018, modelul convocatorului și al buletinului de vot prin corespondență, prezidiul de ședință, componența secretariatului tehnic și valoarea indemnizației de ședință; Decizia Biroului Executiv nr. 2/16.03.2018, prin care s-a aprobat Regulamentul electoral 2016 al OTDR pentru alegerea membrilor Consiliului Național al OTDR și a membrilor Biroului Executiv al Consiliului Național al OTDR, în forma consolidată. Raportat la prevederile art. 47 paragraful 8 din Statutul OTDR, consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, când a reținut că Biroul Executiv al Consiliului Național ar fi modificat statutul și regulamentul, respectiv că ar fi luat decizii contrare acestora, reținând, astfel, o situație de fapt eronată. În realitate, Biroul Executiv a făcut aplicarea întocmai a Statutului OTDR atunci când a elaborat și aprobat, la 16.02.2018, Regulamentul pentru votul prin corespondență. 4. Apărările formulate în cauză În dosarul instanței de recurs au fost depuse întâmpinări de către intimații-reclamanți C., F., B., D. și A., care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că singurele critici ce ar putea fi subsumate acestui text de lege sunt cele referitoare la neanalizarea de către instanța de fond a chestiunii vizând lipsa interesului reclamanților de a solicita anularea hotărârii din 03.04.2018, respectiv neanalizarea cererii de intervenție accesorie formulată de petenta I.. În prim rând, Înalta Curte constată că în fața instanței de fond recurentul-pârât nu a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii, invocând doar excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii. Chestiunea interesului procesual nu a fost invocată nici pe calea unei apărări în cuprinsul întâmpinării și, totodată, nu se regăsește nici în cuprinsul altui act procesual depus de pârâtul OTDR. În consecință, câtă vreme instanța de fond nu a fost sesizată cu analiza unei astfel de excepții/apărări, criticile recurentului-pârât sunt nefondate, neputându-se reține o omisiune a instanței de fond în sensul neanalizării tuturor susținerilor și apărărilor părților. În al doilea rând, în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de petenta I. în interesul pârâtului OTDR, Înalta Curte reține că, prin încheierea din 12 mai 2021 (ce face parte integrantă din sentința recurată), curtea de apel a sancționat exercitarea abuzivă a dreptului procesual de intervenție în favoarea uneia dintre părți, prin neluarea în seamă a cererii de intervenție. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta I., iar prin decizia nr. 1242 din 2 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca inadmisibil, reținând că încheierea de amânare a pronunțării nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Ulterior, titulara cererii de intervenție nu a mai declarat recurs, după comunicarea sentinței civile pronunțate pe fondul cauzei. Revenind la recursul declarat de pârâtul OTDR, Înalta Curte constată, pe de-o parte, că acesta nu este titularul cererii pretins nesoluționate, iar pe de altă parte că este contestată doar generic soluția instanței de fond asupra cererii de intervenție accesorie formulată de petenta I., fără a se indica în ce modalitate sunt greșite considerentele ce susțin această soluție. Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii din 12 mai 2021, Curtea de Apel Craiova a detaliat contextul în care a fost formulată cea de-a treia cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, identică cu primele două, care au fost respinse, definitiv, ca inadmisibile; totodată, a arătat că formularea acestor cereri s-a făcut în scopul suspendării soluționării cauzei, intenția fiind aceea de tergiversare a cauzei, motiv pentru care abuzul procesual va fi sancționat prin neluarea în seamă a cererii. Or, recurentul-pârât nu a prezentat niciun contraargument împotriva acestor considerente, limitându-se la a afirma ca instanța de fond nu a analizat cererea de intervenție accesorie, dar fără a expune un raționament juridic care să contrazică cele reținute de instanță. Înalta Curte mai reține că recurentului îi revine obligația prezentării exprese a criticilor de nelegalitate formulate împotriva hotărârii judecătorești contestate, instanța de recurs neavând dreptul de a complini lipsurile cererilor părților, ci doar de a analiza calea de atac în limitele susținerilor acestora. Cum recurentul-pârât OTDR nu a prezentat niciun argument concret la adresa soluției instanței de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, și critica vizând cererea de intervenție accesorie formulată de petenta I.. În consecință, vor fi respinse toate criticile subsumate de pârât cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în esență, pârâtul OTDR a susținut că prima instanță ar fi aplicat greșit prevederile art. 47 din Statutul Ordinului, doar prin raportare la paragrafele 1 și 2 ale acestui articol, omițând paragrafele 7 și 8, care cuprind norme speciale referitoare la desfășurarea votului prin corespondență și la mandatarea expresă a Biroului Executiv în sensul elaborării normelor referitoare la exprimarea votului prin corespondență. A susținut că, în temeiul acestor prevederi, Biroul Executiv a adoptat, la 23.02.2018, Regulamentul de vot prin corespondență, iar ulterior, în temeiul acestui regulament, a fost adoptată Hotărârea Consiliului Național din 03.04.2018, contestată în cauză. Înalta Curte constată că aceste argumente nu sunt relevante față de motivele de nelegalitate invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Aceștia au solicitat anularea Hotărârii Consiliului Național al OTDR din data de 03.04.2018, contestând modalitatea de organizare și desfășurare a ședinței ordinare prin corespondență, iar nu exprimarea votului în această modalitate. Astfel fiind, analiza instanței de fond nu a vizat legalitatea modalității de transmitere a votului prin corespondență, din perspectiva abilitării Biroului Executiv, în temeiul art. 47 paragrafele 7 și 8 din Statutul OTDR, de a adopta un regulament care să prevadă această modalitate de vot, ci legalitatea desfășurării unei ședințe ordinare fără participarea fizică a membrilor Consiliului Național, respectiv prin considerarea ca fiind îndeplinită condiția prezenței în urma transmiterii votului prin corespondență. Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, fiind corectă concluzia nelegalității Hotărârii din 03.04.2018, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea 96/2007, art. 34-38 și art. 47 din Statutul OTDR și art. 14-25 din Regulamentul de organizare și funcționare a OTDR. Potrivit art. 34 alin. (3) din Legea 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, Consiliul Național se întrunește în sesiuni anuale, ordinare și extraordinare, iar prevederile art. 47 din Statutul OTDR stabilesc condițiile în care se desfășoară fiecare din aceste adunări. În speță, sesiunea din data de 03.04.2018 a fost una ordinară, iar din cuprinsul legii și a statutului nu rezultă existența unei norme care să permită desfășurarea sesiunilor ordinare altfel decât prin prezența fizică a membrilor, doar în cazul sesiunilor extraordinare art. 47 paragraful 2.1. din Statut prevăzând că acestea se pot desfășura și on-line. Potrivit art. 47 paragraful 8 din Statut, "membrii Consiliului Național își pot exprima votul asupra unor decizii prin corespondență, inclusiv în format electronic, prim mandat speciali/împuternicire, cu respectarea dispozițiilor și normelor elaborate de BE al OTDR". În temeiul acestei prevederi statutare, Biroul Executiv a adoptat, la 26.02.2018, Procedura de vot prin corespondență pentru CN al OTDR din 03.04.2018, în cuprinsul căreia s-a menționat că va fi considerat prezent membrul Consiliului Național de la care s-a primit originalul buletinului de vot prin corespondență, în termenul limită stabilit. Câtă vreme Biroul Executiv este mandatat exclusiv în vederea adoptării unui regulament de vot prin corespondență, atunci acest regulament trebuie să conțină doar elemente specifice procedurii de vot, precum modelul buletinului de vot prin corespondență, modalitatea și termenul de transmitere a buletinului, etc, nefiind permis ca, în exercitarea mandatului statutar, Biroul Executiv să hotărască desfășurarea ședinței ordinare prin corespondență, respectiv prin simpla transmitere a votului, contrar legii și statutului care pretind prezența fizică a membrilor Consiliului Național. Conform art. 51 din Statutul OTDR și art. 48 din Regulamentul de organizare și funcționare a OTDR, Biroul Executiv are doar competența de a propune modificări ale acestor acte, însă adoptarea lor este în competența Consiliului Național. În aceste condiții, este corectă constatarea instanței de fond în sensul că organizarea ședinței din 03.04.2018 s-a făcut într-o modalitate care încalcă dispozițiile art. 34-38 și art. 47 din Statutul OTDR și art. 14-25 din Regulamentul de organizare și funcționare a OTDR, reclamanții suferind o vătămare prin modalitatea în care s-a constatat existența cvorumului cu o zi înainte de ținerea ședinței, prin faptul că întreaga procedură de desfășurare a unei astfel de ședințe a fost nesocotită integral, în ceea ce privește deschiderea lucrărilor, constituirea prezidiului, anunțarea ordinii de zi și supunerea acesteia la vot, discutarea punctelor aflate pe ordinea de zi, încălcarea dreptului de a formula amendamente. Toate aceste neregularități referitoare la încălcarea procedurii legale și statutare de organizare a ședinței ordinare a Consiliului Național susțin soluția primei instanțe de anulare a hotărârii adoptate de consiliu la 03.04.2018, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-pârâta fiind nefondate și neavând aptitudinea de a conduce la reformarea sentinței recurate. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, ca nefondat. În raport de prevederile art. 452 și art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 3228 RON, din care 3000 RON onorariu avocațial, conform documentelor justificative și 228 RON cheltuieli transport, reduse de la 454,02 RON. În ceea ce privește cheltuielile de transport, pentru calculul acestora Înalta Curte are în vedere un consum mediu de 7,5 l/100 km, distanța aproximativă parcursă de 420 km (Constanța-București și retur), cantitatea de combustibil aferentă acestei distanțe (31,5 litri) și prețul combustibilului de 7,24 RON, conform bonului atașat la dosar fiscal depus la dosar recurs.