ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/17.05.2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsa plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului National al OTDR din data de 20.01.2017, precum și a Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;

- obligarea pârâtei la plata drepturile financiare ce i se cuvin începând cu data emiterii hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat reclamantei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 147/CA din 5 iulie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - A., în contradictoriu cu pârâta Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 147/CA din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarant recurs reclamanta A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiați instanțe.

Consideră recurenta că Ordinul Tehnicienilor Dentari din Romania este o organizatie de interes public, respectiv o autoritate competenta alături de Ministerul Sănătății, în exercitarea acestei profesii.

Plecând de la statutul juridic pe care îl deține Ordinul Tehnicienilor Dentari, acesta are competența de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, acte administrative care, în funcție de natura și sfera destinatarilor săi, pot fi clasificate în acte normative, emise în scopul organizării executării legii, dar și acte individuale, în scopul aplicării în concret a dispozițiilor legale, arată recurenta.

Într-o corectă interpretare și aplicarea a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Ordinul Tehnicienilor Dentari nu poate fi calificat decât ca fiind o autoritate publică asimilată, căci aceasta reprezintă o persoană juridică de drept privat care este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, tocmai în virtutea delegării ce îi este conferită de dispozitiile Legii nr. 96/2007, susține recurenta.

Astfel, pârîta nu emite numai acte administrative cu caracter normativ de natură a reglementa modalitatea de organizare și de exercitare a profesiei de tehnician dentar (atât dintr-o perspectiva instituțională, cât și din perspectiva drepturilor și obligațiilor ce revin tehnicianului dentar în exercitarea activității sale), dar și acte administrative cu caracter individual, având ca scop organizarea executării legii/executarea în concret a legii, prin care se nasc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

In opinia recurentei, contrar celor reținute de instanța de fond, hotărârea supusă controlului în prezenta cauză este un act administrativ cu caracter individual, de natura a genera stingerea unor raporturi juridice (de vreme ce s-a dispus revocarea reclmantei din functia de secretar al Biroului Executiv al pârâtei), fiind emis de catre organul colegial de conducere al pârâtei (organ de conducere ce este organizat și funcționează în conformitate cu prevederile Statutului și Regulamentului de organizare și functionare ale paratei), în exercitarea prerogativelor ce îi sunt conferite de lege.

Pe cale de consecință, arată recurenta, nu poate fi primită opinia instanței de fond în sensul că actul contestat privește chestiuni interne în cadrul organizației și că acesta nu ar avea legătură cu natura serviciului public pe care îl asigură Ordinul Tehnicienilor Dentari, în contextul în care numirea/revocarea din funcție a organelor de conducere a organizației reprezintă, în esență, o modalitate de organizare a unei activități de interes public.

Prin urmare, arată recurenta, soluțiile dispuse de către Inalta Curte de Casație și Justiție se opun în prezenta cauza, cu titlu de putere de lucru judecat, căci, deși nu este vorba despre o identitate de părți, obiect și cauză între aspectele deduse judecății în cele două cauze, aspectele dezlegate de instanța supremă își păstrează valabilitatea, de vreme ce este vorba despre acte administrative având aceeași natura juridică, soluție ce se impune și din perspectiva necesității asigurării stabilității raporturilor juridice și a unei interpretări unitare a dispozitiilor legale incidente în cauze similare.

Apoi, în privința competenței instanțelor de contencios administrativ și fiscal în solutionarea cererilor având ca obiect anularea actelor emise de organele de conducere ale OTDR, recurenta face referire la:

· Dosar nr. x/2015- Curtea de apel Pitesti - anuleaza o Hotarare a Comisiei de disciplina a OTDR si o Decizie a Biroului executiv al Consiliului national al OTDR (in parte);

· Dosar nr. x/2017- Curtea de apel Bucuresti- anuleaza in parte o Decizie a Biroului executiv al Consiliului national al OTDR;

· Dosar nr. x/2017 - Curtea de apel Constanta- anuleaza hotararile Comisie de disciplina, respectiv comisiei superioare de disciplina care functioneaza in cadrul Consiliului national al OTDR;

· Dosar nr. x/2017 - Inalta Curte de Casatie si justitie- sectia de contencios administrativ si Fiscal - Respinge cererea de intervenție accesorie si recursurile incidente declarate impotriva încheierii din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de apel Constanta - suspendare act administrativ- judeca cauza, respingand cererea ca nefondata;

· Dosar nr. x/2018- Judecatoria sectorului 2 - anulare act - Declină competenta de solutionare a cauzei, către Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anularea Hotararii Consiliului National din 03.11.2017 (termen 11.09.2019, in vederea administrarii probatoriilor);

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anularea Hotararii Consiliului National din 03.04.2018;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anulare act administrativ/Hotararea Consiliului National din 19.05.2018.

Or, tocmai în Legea nr. 96/2007 se prevede că OTDR este autoritatea competentă, alături de Ministerul Sănătății, de interes public, în scopul realizării acestui serviciu public conex actului medical și corelat cu noțiunile de drept administrativ enunțate mai sus rezultă că regimul juridic aplicabil este cel de natură administrativă, concluzionează recurenta.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Totodată, examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din intimatul pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura." și dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, care arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să dispună:

- anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului National al OTDR din data de 20.01.2017, precum și a Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;

- obligarea pârâtului la plata drepturile financiare ce i se cuvin începând cu data emiterii hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat reclamantei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată este constituit de anularea Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv al reclamantei. Reclamanta și-a întemeiat cererea în mod expres pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și a susținut constant că pricina are natura contenciosului administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004:" act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 prin autoritate publică se înțelege "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică"., iar potrivit lit. m), serviciu public este "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public"

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 contencios administrativ înseamnă "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Așadar, acțiunile în contencios administrativ se pot fundamenta exclusiv pe raporturi juridice de drept administrativ astfel cum acestea sunt definite prin lege în forma tip sau asimilate unor astfel de raporturi. Unul dintre elementele pe baza căruia se poate stabili existența unui raport de drept administrativ este actul administrativ care, potrivit definiției dată de lege, este emis de o autoritate publică sau o entitate asimilată autorității publice.

Or, în cauza de față, în mod corect a apreciat instanța de fond că hotărârea a cărei anulare se cere, nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi calificat act administrativ unilateral cu caracter normativ sau individual, astfel cum este definit de dispozițiile legale anterior citate, nefiind emisă de o autoritatea publică în sensul definit de lege prin lit. b) deoarece Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, organizație profesională cu personalitate juridică de drept privat, nu este asimilat autorităților publice deoarece nu are statut de utilitate publică, și deși este interes public, nu prestează un serviciu în regim de putere publică.

Așadar, faptul că nu există o dispoziție legală care să dispună expres în sensul că un act administrativ precum cel contestat de reclamant este act administrativ tipic sau asimilat, faptul că emitentul actului, pârâtul din prezenta cauză, este organizație profesională de drept privat care îndeplinește un serviciu de interes public nu constituie un argument suficient pentru a reține că hotărârea contestată de reclamant reprezintă un act administrativ întrucât, deși pârâtul are capacitatea de a emite și acte cu caracter administrativ individuale, iar în anumite situații chiar cu caracter normativ în limitele atribuțiilor conferite de lege și de statut, în cazul de față actul contestat privește chestiuni interne în cadrul organizației relativ la numirea și revocarea membrilor Biroului Executiv fără legătură cu serviciul public pe care îl asigură și în afara oricărui regim de putere publică, similar cadrului de desfășurare a activităților de conducere a societăților comerciale sau organizațiilor nonprofit neguvernamentale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 147/CA din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.