ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1256/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 07.09.2018 reclamanta A. a solicitat anularea integrală a Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum și pentru motive de nelegalitate și anularea art. 13 al Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum, pentru motive de nelegalitate, încălcarea dreptului la apărare, respective anularea suspendării reclamantei din funcția de membru al Consiliului Național.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 14.03.2019, petenta B. a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2019 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție accesorie, formulată de B., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de ședință din data de 27 mai 2019 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs B..

În motivarea cererii de recurs se arată că prin intermediul demersului judiciar susține poziția procesuală a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, interesul său vizând menținerea valabilității Hotărârii Consiliului Național al OTDR din 19.05.2018.

Astfel, arată intervenienta că are calitatea de membru (secretar) al Biroului Executiv al Consiliului Național al OTDR, membru în Consiliul Național OTDR. Totodată, învederează că în ședința Consiliului Național din data de 19.05.2018 a votată ca membru al prezidiului ședinței. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) și alin. (3) din Regulamentul de organizare și desfășurare a ședințelor Consiliului Național al OTDR a semnat procesul-verbal al respectivei ședințe și Hotărârea Consiliului Național din data de 19.05.2018 care face obiectul prezentului litigiu.

La data de 28.10.2019 subsemnații C., D. și E. au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentei B. solicitând admiterea recursului intervenientei B. și desființarea hotărârii primei instanțe. Totodată, arată că interesul de a acționa pentru menținerea valabilității Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 este dat de calitatea de membri OTDR a acestora.

Totodată, la data de 02.02.2021 subsemnatul F. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România solicitând. Astfel, arată că interesul său de a se menține valabilitatea Hotărârii Consiliului Național din data de 03.04.2018, este dat de calitatea sa de membru OTDR, de implicarea în activitatea OTDR și de necesitatea ca această organizație să funcționeze în mod adecvat.

Astfel, arată că în mod abuziv, recurenții au atacat în tot Hotărârea Consiliului Național din data de 03.04.2018, adoptată prin vot deschis, prin corespondență, de către cei 39 consilieri naționali care au transmis votul OTDR, pretinzând că "procedura este nestatutară și ilegală", de la modul de convocare și organizare al ședinței și până la modalitatea de exprimare a votului și chiar remunerația acordată consilierilor pentru această ședință.

Intimata-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a formulat note scrise solicitând admiterea recursului intervenientei B. în considerarea dreptului și interesului legitim pe care un membru al Consiliului Național îl păstrează atunci când se atacă în întregime hotărârea acestui for național de către un alt membru.

La data de 01.03.2021 intimata-reclamantă A. a formulat note de ședință în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului declarat de B., ca nefondat, respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de C., D. și E. ca inadmisibilă, fiind lipsite de interes și respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de F., ca inadmisibilă.

De asemenea, la data de 01.03.2021 intimata-reclamantă A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., amendarea petenților titulari ai cererilor de intervenție accesorie, susținând că aceștia au formulat cererile de intervenție accesorie, în prezenta cauză, cu scopul vădit de a tergiversa soluționarea dosarului, cunoscând faptul că aceste cereri sunt inadmisibile.

Examinând cu prioritate excepția nulității cererii de intervenție accesorie formulată de C., D. și E. pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, respectiv a dispozițiilor art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, semnătura părții trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că petenții C., D. și E. au transmis cererea de intervenție accesorie, la data de 28 octombrie 2019, prin fax fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la aceiași dată de 28 octombrie 2019, cererea de intervenție poartă semnăturile petenților, însă, acestea se regăsesc în formă imprimată.

Întrucât la dosarul cauzei nu se regăsea un exemplar original al cererii de intervenție care să cuprindă semnătura olografă a petenților, față de dispozițiile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., anterior citate, având în vedere încheierea de ședință din data de 02.02.2021, petenților, prin citația emisă la data de 11.02.2021, le-a fost comunicată obligația de a depune un astfel de exemplar al cererii formulate.

Citația purtând această mențiune a fost comunicată petenților prin poștă la data de 15.02.2021, însă până la termenul de judecată din data de 02.03.2021 petenții C., D. și E. nu au înaintat un exemplar original al cererii de intervenție purtând semnăturile olografe.

În aceste condiții Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale unei cereri adresate instanței de judecată, cererea de intervenție necuprinzând semnătura părților, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va anula cererea de intervenție formulată de C., D. și E., pentru lipsa semnăturii.

Analizând cererea de intervenție accesorie, formulată de F., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, având în vedere că din cuprinsul cererii rezultă că aceasta susține interesele Ordinului Tehnicienilor Dentari din România pe fondul cauzei și nu în raport de stadiul în care se află cauza la acest moment, respectiv în calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de B..

Examinând recursul declarat de B., Înalta Curte reține că motivul de recurs este fondat, prima instanță, prin încheierea atacată, în raport cu circumstanțele de fapt ale litigiului, nu a realizat o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept aplicabile, reținând că "obiectul acțiunii îl formează o hotărâre a organului colegial al OTDR, iar hotărârea este rezultatul voinței membrilor ordinului și nu a votului individual acordat participanților la adunarea generală".

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, recurenta B. a formulat cerere de intervenție accesorie invocând dispozițiile art. 61 din C. proc. civ., conform cărora "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

(3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți."

Potrivit dispozițiilor referitoare la formularea și soluționarea cererilor de intervenție accesorie în sensul dispozițiilor citate, condițiile formulării unei cereri de intervenție voluntară accesorie presupun existența unui interes propriu, determinat, legitim născut și actual în participarea la judecata procesului.

Cererea de intervenție accesorie a fost formulată în cadrul unui litigiu având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. prin care se solicită anularea integrală a Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum și pentru motive de nelegalitate, anularea art. 13 al Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii și anularea suspendării reclamantei din funcția de membru al Consiliului Național.

Înalta Curte constată că, deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Având în vedere că prin interes se înțelege folosul practic, o atare susținere echivalează cu ideea că, în procesul pendinte, folosul practic nu se răsfrânge doar asupra terțului intervenient, ci și asupra părții în favoarea căreia acesta a intervenit.

În realitate, intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părții pe care o apără, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare a părții respective. Altfel spus, susținând una dintre părțile inițiale, terțul urmărește să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situație de natură a compromite propriile sale drepturi.

În ceea ce privește interesul formulării cererii de intervenție accesorie de față, Înalta Curte consideră că interesul formulării subzistă deoarece actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecințe indirecte asupra petentei, iar prin soluția ce s-ar da cererii principale s-ar putea afecta unele drepturi subiective sau interese legitime ale petentei.

Înalta Curte constată că interesul petentei B. de a interveni în prezenta cauză este susținut și de faptul că aceasta a participat activ la ședința din data de 19.05.2018, făcând parte din prezidiul acesteia, având, totodată, calitatea de membru (secretar) al Biroului Executiv al Consiliului Național al OTDR și membru în Consiliul Național al OTDR, astfel cum rezultă din cuprinsul Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018, iar acest demers este util soluționării cererii aflată pe rolul Curții de Apel Constanța.

In aceste condiții, Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 61 alin. (3) din C. proc. civ., că este justificat interesul petentei B. de a interveni în apărarea interesului pârâtului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 27 mai 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând, va admite în principiu cererea de intervenție formulată de recurentă în interesul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România și va dispune continuarea judecării cauzei.

Totodată, Înalta Curte reține că în vederea soluționării căii de atac formulate de către titulara primei cereri de intervenție în interes accesoriu, cursul judecății a fost suspendat pentru aproximativ 1 an și 4 luni, iar, înainte de termenul de judecată, stabilit după repunerii cauzei pe rol, în vederea discutării admisibilității cererii de intervenție formulate de petenții C., D., E. a fost depusă la dosar o nouă cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului de către petentul F..

În condițiile date, instanța consideră că cererile de intervenție depuse de către petenții C., D., E. și F. au fost formulate cu intenția vădită de a determina tergiversarea soluționării prezentei cauze, din moment ce dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă cauzei de față, stabilesc expres că judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, efectul respingerii cererii de intervenție fiind suspendarea judecății cauzei, deci amânarea soluționării acesteia.

Față de argumentele precedente, instanța consideră că sunt întrunite condițiile legale cerute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune amendarea titularilor cererii de intervenție depuse la dosar la data de 28.10.2019 C., D., E. și a titularului cererii de intervenție depuse la dosar la data de 02.02.2021, F., cu suma de 500 RON fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de intervenție formulată de C., D. și E., pentru lipsa semnăturii.

Respinge cererea de intervenție formulată de F..

Admite recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 27 mai 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte încheierea recurată și, în rejudecare:

Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B..

Dispune continuarea judecății.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii.

Aplică titularilor cererilor de intervenție C., D., E. și F. amendă judiciară în cuantum de 500 RON fiecare, în baza dispozițiilor art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea amenzii judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.